moarte şi supărare

Memento Mori

Ne-adâncim în noroi,
În tăcere meschină;
Ne privim încruntaţi,
Înbufnaţi fără vină,
Încordaţi, supăraţi
Şi uitând de lumină,
Nu suntem altceva
Decât gheaţă şi tină.
Avem braţe de lut
Şi în inimă iască.
Iadul este în noi,
Raiu-i pururea mască.

poezie de Viorel Mitea (12 iulie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La înmormântarea unui om rău

Nu văd nici ochi înlăcrimaţi,
Nu văd nici oameni supăraţi,
Nu văd vreo rudă lângă el,
Ci doar un popă mărunţel,
Bolboroseşte trei cuvinte,
În cimitir, un "Iartă-l, Sfinte!",
Şi face iute două cruci.
Groparii au privit năuci,
Apoi adânc l-au îngropat
Şi uşuraţi au răsuflat:
În fine, lumea a scăpat!

pamflet de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (19 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiril

De Chiril n-aţi auzit, nici nu ştiţi nimic,
Dar de mine nici atât, cik-cik-cik,
Lucrurile au şi ochi, ne privesc atent,
Demenţial trăim, murim, neinteligent.
La icoane mai privim, ne rugăm de noi,
Domnul este oarecum, în noi şi în voi.
Cine s-ar ruga cinstit de un biet străin,
Fiecare este plin de sine, o ştim.
Iar povestea lui Chiril ne cam doare-n cot,
Suntem fiecare, nu? Mai netoţi, netot.
Nu vă supăraţi, vă spun după zeci de ani,
Când credeam că sunt genial, însă nu spuneam.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Sonet medical"

Recent, de minister fu dată
O directivă oarecare:
Să stea bolnavu-n aşteptare
Pân-la o dată anunţată;
De medic fost-a refuzată
Deşi avea asigurare,
Şi-n piept simţea durere mare
Mariţa cea neprogramată
Ea supărată, într-o doară,
Jură că vrea urgent să moară
Iar moartea ce-i ieşi în cale
Îi prevesti doar zile-amare:
Mai chinuieşte-te matale,
Că şi la mine-i programare!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafir heruvim

Trandafiri albi pătaţi
Cu sāruturi de mac, tac..
Lângă intunecat catafalc
Asteaptā la cer să fie luaţi

Toteme diabolic insângerate
Ii calcă si sfarmā, supărate
Răsar si mai multe flori sfinte
Pe cer se inalţă ca un fluture

Alb şi nepătat, trandafirul
De heruvimi asteptat..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

E toamnă în viaţă, în noi
E toamnă pe cărare,
Afară plâng a nevoi
Doi puişori de floare.

La geam cântă vântul,
Toamna este tristă,
În buzunar la mine
A ruginit o batistă.

O toamnă e şi viaţa,
Căci moare agale
În fiecare dimineaţă
Răsăritul de soare.

Iarăşi ploi, iarăşi frig,
Vântul e profetul
Omul pare acum mic
Şi supărat bietul.

[...] Citeşte tot

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu oarecare fast

chiar acceptase să moară în sfârşit
dar să nu i se dicteze de către cineva
şi aşa a sărit de pe patul aranjat
pentru o moarte demnă de un om
un fior cald îi străbătu corpul veşted
primise firicelul de viaţă şi el a fost
la timpul potrivit pentru întoarcerea
din drum fără să se gândească prea mult
totul a fost mascat de o furie calculată
jucase teatru şi ceilalţi s-au supărat
de falsa lui moarte regizată ca un film

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Ce departe eşti, întunecata mea iubită,
prin pereţii odăii te văd ca prin sită,
şi te-aud chemându-mă ca din altă planetă
şi-mi scrii poezii pe obrazul de cretă.

E posibil, e posibil oare să nu pot muri,
să-ţi aud vocea suind treapta nopţii, şi suind în zi,
să mă ridic în pat ca o stafie, ca marinarul de veghe,
să te zăresc în somn de la o mie de leghe?

Dar e posibil, întunecatul meu iubit,
să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,
să mă vezi aeve în cereasca oglindă
şi în părul meu stele să se stingă şi să se aprindă.

Dar să nu te superi dacă sărutul meu va fi rece,
dacă dragostea mea ca un frig o să te sece,
dacă îmbrăţişarea mea te va face să suferi
aducându-ţi aminte, nu, să nu te superi.

poezie celebră de Emil Botta din Întunecatul april (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Am fost la ea şi m-a respins,
M-am simţit jalnic şi învins,
Şi a plecat râzând de mine,
Şi nici măcar nu m-a atins,
Eram un foc aproape stins,
Orice-ar fi fost nu a fost bine.

Acasă mort de supărare,
Şi-n suflet c-o durere mare,
Pun capu-n pernă să adorm,
Că veni vremea de culcare,
Şi-n vis iubita mea apare,
Şi-i zic că o iubesc enorm.

Şi-i lumea foarte fericită,
Lângă femeia mea iubită,
Şi nu mai vreau a mă trezi,
M-aşteapt-o zi neliniştită,
Şi-un gust de viaţă otrăvită,
La noapte oare ce va fi?

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni necăjiţi

E dimineaţă iar,
Dar nu văd nici un soare
Căci plouă cu mărgăritar
Şi fiecare strop mă doare.

În jurul meu la orice pas
Văd numai oameni necăjiţi,
Şi au pe faţă doar necaz
Sunt supăraţi şi obosiţi.

Viaţa toată alergăm,
S-avem bani s-avem comori,
Între noi tot ne săpăm
Omule tu uiţi că mori?

Viaţa-i rea tu fă-o bună,
Nu cu bani ci cu iubire,
Ia-ţi familia de mână
Dă-le zâmbet fericire.

poezie de Eugenia Calancea (30 martie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!