Poezii despre moarte și teroare
poezii despre moarte și teroare.
Apocaliptica
nascuti sub zodia terorii
grabind cel prorocit apus
noi ritmuri impunand terorii
iscand razboaie unde nu-s
sa n-aiba cine mai boci
si cine sta in fata sortii
cand armele se vor toci
veti inventa si moartea mortii.
poezie de Sorin Tilita Dolhesti
Adăugat de Andreea Sipos
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Absența
Absența e-o prezență negativă,
E-un gol, o așteptare, o latență.
E moarte și viață, deopotrivă
Chiar Domnul, pentru simțuri, e-o absență.
De neatins fiind, și nevăzută,
Asociind realități contrare,
Absența naște jale și frustrare
Și-un gând de neputință absolută.
Ne-existând, nu poate să se-ascundă.
Ne-existând, nu-și neagă evidența.
Egale-i sunt teroarea și clemența...
Absența e-o prezență mult mai cruntă,
Mai greu de îndurat decât prezența.
poezie de Eugen Dorcescu din Elegiile de la Bad Hofgastein (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mama Kali
Stelele pier,
Nori acoperă nori,
E întuneric, vibrant, sonor.
În urletul furtunii
Mii de suflete nebune
Abia scăpate din închisoare
Smulg copacii din rădăcini
Măturând totul pe alei.
Marea se zbate tumultoasă
Vârtejind valurile înalte ca munții
Pentru a atinge înaltul cer.
Strălucitoarea lumină
Se revelează peste tot.
Mii și mii de umbre
Negre ale Morții
Împrăștiind plăgi și dureri,
Dansează nebunește,
Vino. Mamă, vino!
Teroarea e al Tău nume
Moartea e respirația Ta,
[...] Citește tot
poezie de Swami Vivekananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul mahmurelii
Aduceți un lighean, că moare,
În casa asta, văd că nu-i
Sau vin sau țuică foarte tare
Sau gin, să scoată cui pe cui.
Așa o groaznică teroare
Să nu dea Domnul nimănui!
Aduceți un lighean, că moare,
În casa asta, văd că nu-i.
A tot băut, cu încântare,
Cât, laolaltă, toți ai lui
Și a băgat în el mâncare -
Sarmale, paste, piept de pui...
Aduceți un lighean, că moare...
rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Număr cercuri desenate
cu sevă de timp muced
pe cioturile inspirației
tăiate
de securea necuprinderii.
Între mine și
teroarea pustiului hotărât
să dea ocol infinitului
există un cortegiu de vămi
fericite
să pună piedică la optimismul
morților incurabili.
Mi-am ancorat nașterea la
țărmul unui crepuscul păzit
de corali cu vârsta evadată
din somnul stupid
al adâncului -
garaj
pentru epave de incertitudini.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipe infinite - ipostaza orfică
Ce e arta fără muze?
Un pastel tăcând pe buze;
D-aia viață, d-aia moarte...
De cealaltă s-aveți parte!
Ce e sensul fără sine?...
Tot ce nu trece prin mine,
Adică un veac de moarte
Surâzândă peste toate.
De-aș păși ca voi, cu zarvă,
Aș fi dorul bătrâneții...
Mai puțini medici de gardă
În maternitatea vieții.
Nu c-aș fi cutezător,
Dar mă scald în propria boare
Și nu-s sclavul doritor
De clișee și teroare.
poezie de Silviu-Gabriel Obreja (8 iunie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disperările lui Dumnezeu
sunt blesteme în lume ca niște limbi de foc
care pârjolesc vise, speranțe, iubiri
senzație halucinantă în tenebrosul joc
al morții fără milă pusă pe cotropiri.
sunt tragedii și drame aproape de noi
teroarea încolțește ca scaieții în câmp
moartea pune bombe duce propriul război
zdrențe de fericire -s suspendate în timp.
când demonii respiră se pornesc tornade
ridică în neant tot ce-ntâlnesc în cale
mi-e teamă tot mai des că raiul decade
prea plin de orgii de tenebre letale.
prozeliții morții fac cu viața rocade
aruncâdu-i splendoarea în sfere infernale.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jelim cu toții-n cor
O țară-ntreagă-și plânge ursita rea și morții,
Iar brațe mii se-nalță spre ceruri cu durere,
Jelim cu toții-n cor, năpăstuiți ai sorții,
Văzând cum viața noastră nu e decât părere.
Dar până când, o, Doamne, să suferim tăcuți,
Văzând înmărmuriți că ce ni-i drag se duce?
Cum să privim spre moarte fără o vorbă, muți,
Să ne lăsăm copiii să fie-ntinși pe cruce?
Treziți-vă români cât nu e prea târziu
Și să luptăm acum pentru urmașii noștri!
Nu mai lăsați vlăstare să zacă în sicriu
Pierduți întru vecie printre lumini și aștri.
Hai să ne cerem dreptul de-a viețui în pace,
De-a nu mai fi vânduți, pentru un pumn de-arginți,
Ne-au înșelat cu rândul fiindcă românul tace,
Dar să-i ferească sfinții, când vom fi scoși din minți.
Voi, mame, faceți zid spre pruncii ce-i aveți
Și vă luptați cu lupii ce seamănă teroare,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urgia neagră
In memoriam victimelor terorismului
E iarăși Europa sub teroare,
Fantoma morții bântuie prin state
Bezmetică, cu mâinile pătate
De sângele vărsat pe trotuare.
Ucide în exces de voluptate
Ființa și a Omului candoare,
Întină tot prin sfintele altare
Și lasă-n urmă zile-ndoliate.
Să fim feriți de crime-atentate
O luptă mai acerbă se impune
În fiecare țară și cetate.
Se cer eforturi lungi și conjugate
Să dăm urgiei negre lovitura,
Să curățăm de pleavă bătătura.
sonet de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nirvana
Pierduți fiind, ca-ntr-un abis,
În ziua sumbră și vulgară,
Să nu te-ndurerezi, mi-ai zis,
Cu glas timid și indecis,
Ce-ți spun acum să nu te doară.
Dar am visat același vis
Azi-noapte, pentru-a treia oară.
Murisem. Și-n văzduhul pur
Al celor care nu există,
Pluteam: un fluture de-azur,
Fără esență și contur.
Nici pomeneală să fiu tristă,
Să simt regret, teroare, vină,
Disarmonie, armonii...
Nimic din toate-acestea. Ci
O fericire genuină.
N-am întâlnit nici morți, nici vii,
Nici timp, nici spațiu, noapte, zi...
Zburam, cu aripi străvezii,
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu (decembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și teroare, adresa este: