Poezii despre moarte și tragedie
poezii despre moarte și tragedie.
Adunând viii cu morții
Din trecut, din viitor
Tragic sau cu mult umor
Viața e cobaiul sorții
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Guvernanților, care sunt iresponsabili
Orbiți de-a voastră lăcomie,
Voi ați produs o tragedie:
Ne pleacă tinerii din țară,
Rămân bătrânii doar, să moară...
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (5 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nod 23
Mi-am furat trupul de copil,
l-am înfășurat
și l-am pus într-un coș împletit, -
și l-am azvârlit în fluviu
să se ducă și să moară în deltă.
Nenorocitul, tristul și tragicul de pescar milos
mi-a venit cu el în brațe
tocmai acum!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi elev
Ce sublimă datorie
ce sublimă domnilor onoare
toate trec-fir-ar să fie
toate trec însă ne doare
Ce sublimă domnilor onoare
ce-i sublim când trece
ce-i sublim când moare
dureros de dulce și de rece
Ce-i sublim când trece
toate trec-fir-ar să fie
de la zero până la zece
ce sublimă tragedie
Ce sublimă domnilor onoare
tu să crești când restul moare
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 mai 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de verde, dor de mamă
Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Și eu nu ți-am adus măcar un colț de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici ești verde mâine.
E vremea șarpelui de oțel pe linii de marfare,
Și tac și taci, române, când trenul șuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, și negreșit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au rușinat și au plecat din țară.
Rușine mi-e de moarte, de voievozi și de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căruciorul cu rotile
America nu se dezminte.
Ea, tocmai în aceste zile,
Ne mai trimite-un președinte,
În căruciorul cu rotile.
Prin orizonturi numai ținte,
În voie mișună reptile,
Și iarăși e-un fior fierbinte
În granițele inutile.
Din lacrimile fostei mile,
Mai strigă rușii: înainte!
De Yalta tragicelor file,
Ne-aducem iarăși, toți, aminte.
Și, sub căruțul cu rotile,
Se scoală morții din morminte.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un altfel de asfințit
Între bătăile ceasului un relief se mișcă,
tragic înapoi, dureros înainte,
mor lucrurile de contururi precise
strigă un gând strivit de cuvinte,
Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește
și ochiul i se-nchide obosit,
un relief se mișcă și-n clătinarea noastră,
desăvârșim un altfel de-asfințit,
E asfințitul care nu se vede,
în care agonia urcă-n rang...
și după ce colindă lumea toată,
se-ntoarce-n chip de bumerang...
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta vieții
Copiii nu-nțeleg ce vor:
A plânge-i cuminția lor.
Dar lucrul cel mai laș în lume
E un bărbat tânguitor.
Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.
O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.
Pe seama cui? Ești un nemernic
Când n-ai un țel hotărâtor.
Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupți pe seama tuturor.
E tragedie nălțătoare
Când, biruiți, oștenii mor,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Basarabia pe cruce!
Se urcă Basarabia pe cruce
Și cuie pentru ea se pregătesc
Și primăvara jertfe noi aduce
Și plînge iarăși neamul românesc.
Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casă moare cineva
Și n-are țara dreptul să respire
Și nici pe-acela, simplu, de-a visa.
De-acolo unde s-a sfîrșit pămîntul,
Vin triburi, să ne ia pămînt și frați
Și-n fața lor abia rostim cuvîntul
Și, prin tăcere, suntem vinovați.
Ce cale poate țara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Și nu știm învierea cînd va fi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec amar
Nimic nu-mi tulbură ființa, dar sunt tristă.
Sunt lovită de ceva lent și întunecat,
deși chiar înainte de-această agonie
am ținut stelele în palma mâinii.
Cred ca este dezmierdarea inutilului,
tristețea nemărginită de-a fi poet,
de-a cânta și-a tot cânta, fără contenire,
marea tragedie a existenței.
A fi și-a nu dori să fii... acesta este móttoul,
lupta care epuizează toate speranțele,
de-a afla, când sufletul este-aproape mort,
că trupul nemernic mai are încă putere.
Iartă-mă, o, iubire, dacă nu te pomenesc!
În afara cântecului tău nu-s decât aripă uscată.
Eu și moartea dormim împreună...
doar când îți cânt mă trezesc.
poezie de Julia de Burgos, 1914 - 1953 din Din antologia FLORI DE PESTE ȘAPTE MĂRI ȘI DE PE ȘASE CONTINENTE Editura Coresi , 2023, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și tragedie, adresa este: