Poezii despre moarte și urși
poezii despre moarte și urși.
Să trăiți bine!
Nu mai rentează să mai mori
Acum în prag de primăvară:
Nici ursul nu mai vrea să moară,
E plin de ursuleți din flori.
Am " împușcat" o căprioară
Și-s de atunci cu capu-n nori:
Nu mai rentează să mai mori,
Acum în prag de primăvară.
Trec cioclii-n negru, sfidători,
Au prețuri de te înfioară:
Un loc de veci, sicriu și flori,
Fac cât o casă de la țară...
Nu mai rentează să mai mori...
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de humorească
Mori de vânt,
trase pe tălpi de sanie cu dulăii
domnișoarelor bătrâne;
Sahara
traversată de urșii albi ce doboară
arborii de lalea;
caldarâmul
și eu
și eu, devorat de fluturi carnivori.
(Mă va restaura doctorul etrusc
de la muzeul de antichități.)
Vreți să plec? Riscați să rămâneți
fără luna septemvre.
Burduful din care beau vin
e o fostă gușă de vrabie. Mi-ajunge!
Mai rămâne să-mi public corespondența
cu Marilyn Monroe...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grădină, cenușă
Grădină, cenușă, cenușă, grădină,
Albă lumină diamantină,
Parcă suntem copii, tu ai cozi,
Eu călătorul la antipozi,
Eu îți aduc de la Nord un urs alb,
Tu-mi dăruiești sânul mic, palid, cald,
Eu scriu o carte, tu îmi ghicești
Tot viitorul, le potrivești,
Zici c-om avea zece copii,
Mici, frumușei, chiar jucării,
Înconjurați de vorbe și flori,
Nu vom afla că oamenii mor.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autopastel
De mulțumirea lumii cu mâhnire
Mi-s ochii mai uscați și pașii mai înceți,
Și orice gest se-oprește la pornire,
Și hergheliile îmi mor buimace pe pereți.
Oh, nechezatul lor să nu scâncească
În râsul lumii prea copilăros,
Să nu lucească prea riscanta-mi sanie
Alunecând de viață mai în jos.
Verzi herghelii născute pe murii mei degeaba,
Degeaba peste mine uriașele ninsori,
De mulțumirea lumii cu mâhnire
Mă refugiez în urși îngrozitori.
Dar sunt și urșii mei la fel de lași
Și mă preling cu zâmbet în prăpăd.
Când cu mâhnire mulțumirea lumii
Din blana ursului o văd.
[...] Citește tot
poezie de Ana Blandiana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă voi risipi pe marginile singurătății...
Pot să iau urma pumei,
Pot să iau urma ursului,
Pot să-ți iau și ție urma, iubito,
Îngerul morții este cel mai frumos...
Moartea nu cunoaște dragostea...
Deci, există suferință!
Ce putem face cu durerea?
Lecția sunt ochii tăi, iubito,
I-am vânat din pădurea de ochi...
Mă voi așeza pe aripile răsăritului
Și mă voi risipi pe marginile singurătății...
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amigdalita
ai băut singură
cu înghițituri strangulate
din apa râului care trece, la rece
prin epoca
ta de piatră dospită (?!) acum
să mănânci tot așa
o bătaie soră cu moartea
de la ursul de peșteră prin
evocarea lugubră
a copiilor secerați de
amigdalită-ntre blănuri
de mamifere - mult
mai mărunte
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercul absent
Mâ înec! De multe ori mă înec
într-o pădure cu cireși suculenți
cu urși blestemați cu păsări scârbite
cu zmeură albă
cu morții absenți!
Mă înec! În copia ta
în sâni cu genunchii la burtâ
într-o saltea
mă înec
și nu mă ascultă...
și nu mâ ascultâ...
mâna și fereastra și pasărea mea
și umărul meu
și oasele scoicii
și zeama căldurii...
Auzi tu?
Mă înec!
steaua mea
să-mi dai tu moarte
de-ale gurii
[...] Citește tot
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ursul și vulpea
Într-o bolniță de fiare
Ursul vine grav bolnav,
Văitându-se că moare
După vechiul său nărav.
Vulpea, hoțomancă mare
Nu-l ia în seamă defel,
Spune că nimic nu are,
C-o fi surmenat nițel!
Or, poate din mierea dulce
Nu se simte tocmai bine
Și îi cere să se culce:
-Somnul e mai bun, Martine!
-Dar, cumătră, doar un hap!
Dă-mi te rog, că am să Mor, Mor!
Am dureri grozave-n cap
Și-apoi, oasele mă dor!
Doftoriță mare, vulpea-
Cunoscută între haite-
S-a făcut că nu aude,
Lăsând ursul să se vaite.
[...] Citește tot
fabulă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestemul vânatului cu carne roșie
Azi m-a țintuit la pat
Consumul exagerat
De cărniță de vânat
Și de vin alb de Muscat.
Cu durerile ce-apasă
Pe-ncheieturi, pun pe masă
Morcovei și o lăptucă
Și nu mai am chef de ducă.
De când am dureri atroce
Nu sunt vânător feroce
Și stau numai prin obor...
Mă vait ca ursul că mor!
Căci de când s-a pornit guta
Nu cred că mai apuc suta
Și mă prăpădesc devreme...
Cu-ale ciutelor blesteme!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cavalerul are dreptate, disprețuiește cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii amintește de Lazăr sculat din morți.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăși este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viața seamănă cu iarba, gândește.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și urși, adresa este: