moarte şi vamă

Memento mori

Prin viaţă trecem uneori
De parcă-am fi nemuritori.
Tu, omule, ia bine seamă,
Că Morţii toţi plăti-vom vamă!

poezie de George Budoi din Viaţa şi Moartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (28 mai 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se bate miezul nopţii...

Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă,
Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă.
Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;
Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă,
Căci între amândouă stă neclintita limbă.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo!

A fost un trup şi-a fost o întâmplare
din care m-am născut cândva
în anul revoluţiei flecare
când îngerul pe garduri trâmbiţa
şi cerul se făcuse parcă rană
prin care muştele suiau de zor
vărsându-şi murdăria suverană
prin orificiul larg de tricolor.
Sparge-mi-ai, Doamne, creierul netrebnic
şi dintr-însul moarte să mi-o scoţi
ştii cum e, doar Te-ai jertfit pe vremuri
pentru vameşi, curve şi netoţi!

poezie de Cristian Bădiliţă din Poeme pentru păsări şi extratereştri (2007)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea cerşetorului

Măcinat de boală cruntă,
Nu mai ştie unde merge.
Picioarele nu-l ascultă,
Nici cu ochii nu mai vede.

La viaţă nu mai gândeşte.
Nu are discernământ.
Cu nâna-întinsă cerşeşte,
Dar rămâne tot flămând.

Nimenea nu-l ia în seamă.
Tremurând în frig, în ger,
Îi plăteşte vieţii vamă,
Înălţându-se la cer.

poezie de Dumitru Delcă (1 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocetul haiducului

Calul meu fără zăbale,
Cu doi îngeri la picioare
Cum mă bate dinspre tine
Moartea mea cu lacrimi line.

C-am plecat pe-un deal năuc
Să mă fac pană de cuc
Şi te-am lăsat priponit
De o cumpănă de mit
Soarele să te-năimească
Noaptea să te vălurească.

Doamne, murgul meu de moarte
Doar o cruce mă desparte
De coama ta tremurată
Peste vama niciodată.

Murgule, dacă te-aş pierde
M-aş face lucernă verde
Să mă pască-n sus de rai

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânesc, încep să se închege

Îmbătrânesc, încep să se închege
inele noi pe trunchiul meu bogat
tu, tinereţea mea fără de lege
voi apucă să te mai văd vreodat'?

Eram aşa nebun! un sclav şi-un rege
în carne desluşeam cum mi se bat
plutea un gust de fragi şi ploi pribege
prin universul meu predestinat

Şi parcă veacuri lungi de frumuseţe
se aşterneau în faţa mea, solemn
învăluite-n lauri şi ospeţe

E timpul, dar, să caut, să-mi însemn
o odă-n metru antic, să mă-nveţe
prin vama morţii cum să trec mai demn.

sonet de Corneliu Vadim Tudor din Epistole Vieneze, II (1979)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu

E prea târziu să-ţi aminteşti
Când eşti pe patul de moarte,
Că n-ai putut să împlineşti
În viaţă, visele toate.

Ceva totuşi ai lăsat
În lumea din care pleci.
Fii cu sufletu-împăcat!
Când va fi vama să treci.

De Dumnezeu vei fi iertat
Ca să te poţi odihni.
Iar visele ce ai visat,
Urmaşii le vor împlini.

poezie de Dumitru Delcă (2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interzis la ridicări

Când mă gândesc la tine simt că mor
Şi nicio înviere nu-i permisă,
Mă dor acut organele de dor
Şi nicio vindecare nu-i permisă.

Când mă gândesc la tine simt că fug
Şi nicio ţintă grea nu mi se pare,
Mă furişez prin vămi ca un transfug
Şi nicio regăsire loc nu are.

Când mă gândesc la tine simt că zbor
Şi nicio paraşută n-am în spate,
Mă-mpovărez de-al prăbuşirii dor
Şi nicio ridicare nu se poate.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îţi lipseşte mama

Când îţi lipseşte mama
şi soarele se ascunde.
Se adânceşte rana
şi în suflet îţi pătrunde.

Când îţi lipseşte mama
florile-n grădină mor.
Rău le ofleşte mana,
ajungi să plângi de mila lor.

Când îţi lipseşte mama
cu tine plânge şi cerul.
Îţi doreşti chiar să treci vama,
să-i dezlegi şi lui misterul.

Din înalt te cheamă mama
în braţe vrea să te strângă.
Să îţi potolească rana,
ochii tăi să nu mai plângă.

poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poruncă nescrisă

Să faci copii,
Să-nalţi o casă,
Şi să plantezi un pom!
Aceasta e menirea ta,
De om...

Copii, să faci
Din dragoste nebună,
În nopţi fierbinţi
Cu clar de lună,
Căci dragoste nebună,
În leagănul neştirii,
E singura arvună,
La vama nemuririi...

Sălaş, să faci din paie,
Cu prispă şi-o odaie,
Făr-de coloane grele,
Şi fără arhitravă...
Când vei pleca din ele,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!