Poezii despre muște și suflet
poezii despre muște și suflet.
Inger vinovat
Pașii-mi răsună greu,
prin catedrala sufletului,
căutand, fără slavă
murmurul evangheliei...
Pustiu.
N-am găsit decat
icoane șterse
fără chip de Christ...
Rătăcire.
Într-un colț,
năpădit de giulgiul negăsirii,
un înger păzitor,
își făcea procese de conștiință
căci întarziase la decernarea eternității
și nu ajunsese
înainte ca Eva
să muște din măr.
poezie de Cristina Litoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce văd
Văd așa de complicat omul.
Din tenebra sufletului e în
stare să lovească,
să-njunghie
și să muște din suflet,
până nu mai rămâne nimic,
despre cruzime e astăzi,
unii scriu cu pumnul
eu cu pixul,
ca să iubească iubirea,
să vorbească pacea
și ca cei răi să guste binele,
căci nimeni nu e mai presus,
de iubire și cuvânt,
în lumină să ajungă copilul,
până nu mai rămâne nimic...
poezie de Ioan Muntean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E iarnă
anului i-au căzut toți dinții
când tremură de frig nu clănțăne
suspină
prin copacii dezvelind ca cerșetorii
cioturi spre cer
se lasă ceața
ne-mbâcsește sufletul
se deapănă peste oraș
un singur corb la scena asta e părtaș -
iar eu
tot mai aștept ca anii
să mă muște cu dinți de ger
de floare
de fruct
de soare
[...] Citește tot
poezie de Elena Malec (9 ianuarie 2009)
Adăugat de Elena Malec
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninsoare cenusie
Ninge-ncercanat si singur
Pe aleea cu castani,
Ceru-si cerne negre ganduri
Dintr-un nesfarsit noian.
Soarele si-a ascuns fata
Inghetat si-absent.
Doar ninsoarea curge-ntruna
La timpul prezent.
Frigul musca si din pietre
Cu coltii lui de sarpe.
Noaptea-ti intra-adanc in suflet,
Vara e departe.
poezie de Mihaela Baci (februarie 2015)
Adăugat de Mihaela Baci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre și câine
Aștept autobuzul
din curtea vecină
latră un câine
latră și al doilea
latră și al treilea
acum
latră și al meu
dacă nu-l potolesc
o să îmi sfâșie inima
și o să îmi muște axisul gândului
îi arăt pe cer
pasărea altui suflet
cu ciocul înfipt în abdomen
cu gâtul prins în intestine
zboară în interior
gravitând în rătăcirea din jurul picajului
eu
mă bucur că am câine
el
se bucură că nu e pasăre
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
E păcat
e păcat
ca păcatul
să-ți stăpânească
viața
și să te smulgă
din paradisul
pregătit de ziditor
pentru fii pocăinței
și ascultării
e păcat
ca păcatul
să-ți spargă viața în
mii de cioburi
și să te arunce
în prăpastia morții
e păcat
ca păcatul să-ți
sfâșie trupul
și sufletul
să muște din tine
[...] Citește tot
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împiedicați în înalt
Sigur că cei dinaintea ta se asemănau
aceleași 32° Fahrenheit în priviri, același
mers precaut al inimii în lesă, aceleași
mâini îngrijite, pipăind costumele slim fit Versace
apoi ai venit tu, cu pălăria ta de papură, în straie ușoare dar
ponosite, c-un braț de flori de colț în ochi și
sufletul stele verzi în palme alunecoase.
Împiedicatule!
au urlat cei de jos
și hohote de râs s-au prăvălit peste valea
plângerii.
Dar tu te-ai împiedicat de curcubeie de flori, peste
vâlcele cu nori de chihlimbar și muguri
de stele.
Florine, șopti mărinimia, trecând
pe la porți de suflet, iar când bătu
la ușă, înăuntru se crăpă de ziuă.
Ești o pâine caldă, lasă-i
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertăciune-i totul
I
Aveam înțelepciune, faimă, vlagă,
Și tinerețe, sănătate-aveam,
Și vinuri în pocale. Ziua-ntreagă,
La ochii frumuseții mă-nsoream.
Sub mângâieri simțeam că se topește
Și sufletul din mine, uneori.
Aveam tot ce pământul dăruiește,
Tot ce-și doresc sărmanii muritori.
II
Încerc să număr zilele frumoase
Ce-ar fi în stare a mă ispiti
Să le trăiesc din nou,-cele rămase
În amintirea mea. O, n-a fost zi
Și n-a fost ceas de-adâncă desfătare,
Lipsit de-amărăciune-n viața mea-
Nicio podoabă, cât de sclipitoare,
Să nu m-apese, chiar când strălucea!
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Petru Solomon
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rană
Nu voi găsi cuvinte când simt brațele tale
Că vin încet spre mine dezmierdând,
Unghiuri rătăcite din lumile-mi ovale
Tăcere a cuprins inima oftând.
De aș afla cum să mă apăr când leii vor să muște
Aș fi acum departe, departe de unde sunt...
Jalnicul meu suflet impulsiv să guste,
O viață de senin odat' pe-acest pământ.
Plânsul meu se scrie în cărți ce nu le văd,
Mă doare în adânc când singură mă aflu...
Și privesc la mine, ochi lăcrimați revăd
Și un suflu cald luptând în rece sacru.
Te-ntrebi vreodat' cum mă rănești și mă tai pe suflet?!
Dureri se înmulțesc atunci când nici nu știi...
Eu așa înaltă... voi, prea mici în cuget
Nu pot schimba destinul a trei oameni vii.
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Si cu toate astea,iubesc
Simt
Glasul alb al singuratatii
Lovindu-mi corzile vocale,
Tristetea florilor ce-si arunca tipatul
Inaintea mea,
Desfrunzindu-mi oasele,
Infiorata ruga a nisipului,
Cald poate si din vina
Inimilor noastre
Simt cum iubirea inalta si coboara
Suflete,
De care apoi durerea
Sa poata fi demna.
Si cu toate astea, iubesc.
Iubesc, fara sa pun nici o intrebare,
Iubesc, fara sa mai simt pietrele
Otravind ecouri,
Mai crud, tot mai crud,
In jurul meu,
Iubesc, si ruinele ce se sting
[...] Citește tot
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre muște și suflet, adresa este: