Poezii despre must și toamnă
poezii despre must și toamnă.
Toamna
Toamna vine
Odată cu septembrie,
Aducând răcoare și ploi,
Mustul dulce din vii...
Natura se pregătește
Anotimpul rece să-l întâmpine.
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna poem diamant
Toamna
Mustul rubiniu,
O gutuie-mparfumată,
Cer întunecat și ploi...
Plâng copaci de frunze goi.
Și nu mai știu,
În tabloul ruginiu,
Suntem noi?!
Noi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de toamnă
Mi-e dor, de fumul serii, de luna coaptă în lumină,
De râsetul meu de copilă și dansul frunzelor, puzderii.
Mi-e dor, de rumena gutuie, coaptă-n jar de crengi uscate,
Și de toamna arămie, dulce, darnică în toate!
Mi-e dor, de mustul tămâios, nectar din soare adunat,
De strugurele credincios ce vara-ntreagă s-a bronzat!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Septembrie
Ne mângâie toamna pe frunte
Cu raze calde, lungi, subțiri,
Când lipicioase, când rotunde-
Ca mustul strâns în amintiri!
Septembrie visează muze
Sub un narcotic blând, suav,
Lumina se coboară-n frunze-
Cu un sărut fatal și grav!
Agață-n pomi, parcă-s podoabe,
Eșarfe galben-ruginii,
Pe care vântul le absoarbe-
Purtând cu el melancolii!
Se-apleacă scurt, a reverență,
În fața verii ce s-a stins,
Luând din ea o chintesență-
Un hieratic... Rug aprins!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu
Adăugat de Vasile Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna ca un dor de ducă
Nu mai risc a frunzelor ninsoare,
Toamna asta-i ca un dor de ducă,
Aruncând ispitele-n cărare...
Și-ncercând, păcate, să producă.
Bate vânt și ploi mă denigrează,
Pasiuni m-atacă... insistent...
Soarele zâmbind... exagerează,
Și-i mai scade toamnei un procent.
Cârciumile cântă și suspină,
Se îmbată... ultimii nebuni,
Toamna face-o baie de lumină,
În zăvoiul, roșu, de aluni.
Azi, în poala tinerelor doamne,
Sângerează... mustul inhibat,
Și-s vândute douăzeci de toamne,
Pentru o minune... de bărbat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De toamnă
Bălaie, cu pletele-n vânt,
S-a coborât pe pământ.
Pe cer vin cocori cenușii...
Circhinii din vii, viorii,
Se-apleacă în rugi spre pământ...
În mustul dulceag din pământ
Se-ascunde poveste de toamnă,
De nuci, de gutui și de mamă.
Trec răuri de prunci către școli
Și cântă cu ploaia în zori...
Copacii-s de-acum ruginii
Iar eu... te aștept să revii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De gustibus
primăvara vieții suficient de verde
inspecta anotimpuri
plonjând în toamnă
prin vara fierbinte
conturase mere ionatane pereche
zefir susura în ureche
mușca struguri zemoși
amirosind a fragă
îmbrățișa sălcii pletoase
de gânduri duioase
feciorelnice dănțuiri pregăteau vinul vieții
cu nonșalanța răsăritului
în gingășia ultravioletă
a mustului îndulcind pământul
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri înaripate
stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer
vesele, gureșe, emancipate
lasă-n urmă dâre de mister.
privesc manechine crispate
îmbracă haina toamnei în foaier
stoluri de gânduri înaripate
pleacă din mine spre cer.
nopți de vise sunt preocupate
să strângă stelele în colier
mustul din butoaie destupate
împrăștie miresme în eter.
stoluri de gânduri înaripate
zboară din mine spre cer.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ploua peste noi
cu stropi de plumb și cimbru
ne-mbratisam ca prima oară
tu îmi spuneai
ești cea mai frumoasă
dintre toate minunile lumii
și mă strângeai lângă inima ta
născută bolnavă
cu clești de foc
se zvârcoleau anotimpuri în noi
iubeam și uram nefirescul ce ne lega
cum leagă vița de vie de arac
iluzia strugurelui copt prea devreme
intr-o toamnă aleasă să fie
mustul ce fierbe în olul de plumb
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie poetică
Un vers beteag, ca toamna asta strâmbă
Care-a cioplit cu dalta ploii-n stâncă,
Un fals condei, cu mustul pământiu...
Zadarnic mi-am dorit poet să fiu!
Oh, din fântâna gândului erupe
Lavă lucind de versuri - pietre scumpe...
Și după pace scormonesc prin mine,
Ramuri brumate cu tăceri divine...
Alei de vis și de tăceri... Carnal
Poem, pliând în plan transcendental...
Cerul, de-acum, se-apropie de mine,
Mă prinde-n nituri de priviri... Mă ține,
Prizonieră toamnei, evadată
Din altă lume... Vreau o altă soartă!
Și vreau să zbor cu fluturii spre stele,
Să picur peste lume vers și miere!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre must și toamnă, adresa este: