Poezii despre nevinovăție și suflet
poezii despre nevinovăție și suflet.
Rugă spre înviere
Aștept
cu
sufletul îmbrăcat de sărbătoare
Lumina Ta spre ființă
Doamne Iisuse Hristoase
Fiul cel pururea Nevinovat
al
Lui Dumnezeu
În genunchi
mă înalț
spre
Lumina Ta
Și-L simt
pe
Hristos
înviind
și-n
sufletul meu
amar
poezie de Costel Zăgan din Poezia în carantină (18 aprilie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erai tânără fecioară
Când te-am întâlnit iubito, erai tânără fecioară.
Radiai de fericire, zveltă ca o căprioară.
Te-am îmbrățișat în noapte, cu patimă te-am sărutat,
Ai reaprins focul iubirii, sufletul mi-ai fermecat.
Atunci pentru prima dată, am rupt lanțu-încătușării,
Tu te-ai ghemuit la pieptu-mi, trăind vraja desfătării.
De-atunci mi-ai rămas în minte, copilă nevinovată,
Ești comoara vieții mele, fericirea-întruchipată
poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
CÂTE UN DUMNEZEU PE SEARĂ
Seara, femeile mai scutură
Câte-o pătură, câte un covor
Mai țin de coadă câte-o mătură
Mai țin în suflet câte-un pui de dor.
Seara, frunzele copacilor sunt
Obosite de-atâta lumină
Și se mai țin de un cotor în vânt
Și pică doar o dată, fără vină.
Seara, femeile sunt obosite
Și cad în păcate mereu
Vinovate, nebune, iubite
Femeile n-au doar un Dumnezeu.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul mi-e veșted
Sufletul mi-e veșted ca târzia toamnă,
Stins mi-e ca vulcanul ros de bătrânețe;
Jos, la poale,-s pajiști, doruri vii, aprinse,
El e-nchis în noapte, orb la frumusețe.
Iartă-mi legământul dragostei aprinse,
Iartă vâlvătaia ce-am aprins în tine.
Am crezut eu însumi că iubesc fierbinte,
Negândind că stins e cântecul din mine.
Ți-am furat comoara tinerelor doruri,
Jaful și minciuna ce-au fost fără vină.
Dacă poți, copilă, iartă-mi amăgirea
Nu sunt rău, ci-s numai biata mea ruină.
poezie clasică de Jan Neruda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Două nestemate
Lacrimi nevinovate
Și suflet de iubire,
Sunt două nestemate
Rămase-n amintire.
Așa avea bunica
În ochii visători,
Stând toată ziulica
Cu gândul la feciori.
Îi era teamă, sărăcuța
Nu cumva să moară.
Uda cu lacrimi băsmăluța
În fiece seară.
Ca să îi mai treacă dorul
Mă strângea cu drag la piept.
Acuma îi duc eu dorul
Și-n zadar o tot aștept.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (31 octombrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imponderabil
existența ta era doar
un foșnet de primăvară
limpede
peste pietrele din sufletul oamenilor
niște pași de aer
curat
pe o apă înfiorată
de îngeri
ale cărei unde se pierdeau undeva
între mit și imponderabil
existența ta era doar
un scâncet de cer
pe o boltă senină
o trecere de mătase
un voal de zână
un zbor nevinovat peste
o fantasmă de april
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți de vis
Ocolesc inimi cu spini
Și te rog să te inchini
Cerului rodind minuni
Gând curat si oameni buni
Penetrez cu o idee
Smulg a sufletului cheie
Văd iubiri nevinovate
Flori de măr fragede-n carte
Adunând vers după vers
Simt intregul univers
Cum vibrează in făclie
Nopți de vis si poezie.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet II
Inimă și suflet, simțire-ngerească
Ca-a produs pământul ca să dovedească
Legătura care cu ceru-l unește!
Nevinovăția când binevoiește.
La oameni blândețea-i să mărturisească,
Atunci se-mprumută fața ta cerească.
Rază de misteruri ce blând strălucește
În seninu-albastru ce-n ochii-ți domnește!
Poate fericirea mai dulce să fie
Și decât ființa-ți ce nădejdea-nvie?
Și când înviază, lin, mângâitor,
Cât căutătura-ți altceva mai are?
Tu, a omenirii ș-a sexului floare!
De ce nu petrece ș-în... loc gemător?
sonet de Ion Heliade Rădulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheia poeziei
Gândul meu,
un cântec spre înalt
cu melodii de stele
și adieri de vânt
înfrunt iernile cu privirea,
mă ascund sub farduri de fulgi
cu raze unice de fericire
din orizontul meu
te-am cunoscut,
în lacrima furtunii
veneai din alte anotimpuri
pe drumul sufletului
lasând în urmă rătăciri
în jurământul de credință
caut cu încredere
calea cuvintelor nespuse
de dimineață până-n seară
prin labirintul destinului
navigăm în al inocenței vis
cu cheia poezii...
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu (6 ianuarie 2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu tu ne mulțumi (Dedicație poetului Vladimir Potlog)
Nu tu ne datorezi recunoștință
Că-ți îndrăznești speranța printre noi...
Tu să ne ierți pe noi, de neputință,
Când te privim cu ochi străini și goi!
O, noi avem a-ți cere iertăciune
De-acceptul tău cu trupul chinuit...
Iscăm blestem, stârnim deșertăciune,
Nu avem timp de-un suflet dăruit!
Noi știm că tu ești miel sacrificat
Și prețul dăinuirii noastre pe Pământ...
Ești absolvirea noastră, de păcat,
Nu tu ne mulțumi nouă, copile sfânt!
Nu tu ne datorezi recunoștință
Tu, miel nevinovat pentru tribut...
Mai dă-ne puțin timp pentru căință,
Să facem astăzi tot ce ieri n-am vrut!
poezie de Iulia Mirancea (10 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre nevinovăție și suflet, adresa este: