Poezii despre noapte și păr cărunt
poezii despre noapte și păr cărunt.
Eu te...
La mine-n suflet sunt fântâni adânci
Și ape reci, venite dintre munți,
Eu te iubesc cu ochii mei cărunți
Și cu tăcerea șoaptelor din stânci.
Și nu-mi ajung aceste nopți sumare
Nici clipele trăite pe pământ,
Să-ți pot rosti tăcerile din gând
Să-ți pot deschide zâmbetul c-o floare.
poezie de Adrian Abrudan (2013)
Adăugat de Adrian Abrudan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiorul
E moartea-atunci la căpătâiul meu?
În miez de noapte,
când luna-și varsă peste mine aiurita ei privire,
când zbor de lilieci
pe fruntea-i de-ntuneric îmi sărută geamul,
simt câteodată un fior
din creștet străbătându-mi trupul,
întocmai ca și cum mâini reci
mi s-ar juca în păr cu degete de gheață.
E moartea-atunci la căpătâiul meu?
Și în lumina lunii
îmi numără ea oare firele cărunte?
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
De la mine pân' la toamnă
Între noi e numai toamnă,
Vise triste te condamnă,
Ceru'-i gri, vinu'-i maro,
Totu'-ncepe cu zero.
Ce de vifor și de jale,
Ce de dor, dorul trăsare.
Ce de mine, fără tine
Ce de plânset, toamna vine!
Noapte, ceață și mormânt,
Întuneric tot în gând
Freamăt, plouă cu pământ
Toamnă, ce de negru sfânt!
Nostalgie, zbierăt mut
Zbor lunatic, păr cărunt.
Lumânări fără de ceară
Unde ești, să-mi fie vară...
poezie de Denis Imbrescu (9 septembrie 2017)
Adăugat de clowndenis
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-așează iarna
Pe frunte-mi ard zăpezi topite,
De gânduri și de vise de opal,
Ce-mi fulguie prin clipe irosite
Și prin căldura... tainicului șal.
Venit-a iarna rece, de la munte,
Furtunile de-argint, ne ispitesc,
Brazi-și pitesc tăcerile cărunte,
Iar vântul nopții... bate nefiresc.
Este vacarm, e ger, șacali urlă
O candelă străluce-ntr-o odaie,
Troienele-s la margine de gârlă
Și focu-n sobă arde... vâlvătaie.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de ploaie
Bat stropii-n cântec de fanfare
Pe ulițe, pe lan și câmp,
Se-nchide grâul în hambare,
Se-aude vara-oftând.
Din nori o muzică ritmată
Ecoul unduie în munți,
Perfect, de toamnă orchestrată
Prin codrii mândrii și cărunți.
De-atâtea ori am ascultat-o
În nopți cu vise solitare,
Atâta cerul a vărsat-o
Peste-ale vântului hotare.
Când ziua piere-n cenușiu,
Pe-a astrului cărare
Aud în tindă glas pustiu,
Mă cheamă ploaia la culcare.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam să rămân în septembrie
Voiam să rămân în septembrie
pe plaja pustie și palidă,
voiam să mă-ncarc de cenușa
cocorilor mei nestatornici
și vântul greoi să-mi adoarmă
în plete cu apă năvoade;
voiam să-mi aprind într-o noapte
țigara mai albă ca luna,
și-n jurul meu nimeni, doar marea
cu forța-i ascunsa și gravă;
voiam să rămân în septembrie,
prezentă la trecerea timpului,
cu-o mână în arbori, cu alta-n
nisipul cărunt și să lunec
odată cu vara în toamnă...
Dar mie îmi sunt sorocite,
pesemne, plecări mai dramatice.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă-mă copile
Dacă n-am fost așa cum ți-ai dorit,
Nu căuta, în vina mea, răspunsul.
Mi-e martor, Dumnezeu, ca te-am iubit,
Dar mi-am ascuns și lacrima și plânsul.
Prea multe rugăminți neîmplinite
Trezesc acum... regretele târzii.
Ai să-nțelegi durerea de părinte
Când ai să ai la rândul tău copii.
Imi caut, printre gânduri, vindecarea.
Azi, să mă ierți... povară dacă-ți sunt.
Doar grijile îmi rătăcesc plecarea,
S-au strâns cu toate-n părul meu cărunt.
Când am să mor să n-ai păreri de rău...
Tot mamă-ți sunt, de n-oi mai fi în viață.
Te-oi cauta prin nopți... în visul tău,
Să-ți mai aduc o vorbă... o povață.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sora
În fum cărunt, în sat îndepărtat
e-o casă și-alături, un brad lumânare,
Nopte albă, drept nume ți s-a dat
și verdele amar al primăverii clare
Sărmană surioară, copacii iar tăcură
și trece de genunchi zăpada drumului.
Dar ție-ți cântă cucul mereu în bătătură
înmiresmatul vis al fânului.
Din liniștea imensă, din răsărit de jar,
ce nu speram a revedea cândva
descind - și tu îmi vei deschide iar
și fruntea caldă ți-o voi mângâia
Până ce se va liniști sub palmă
plânsul tău și fruntea-ți obosită
și-un băiețaș va coborî din noaptea calmă
și săruta-va mâna ta trudită.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tadeusz Nowak din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între minus și plus infinit
mă dezmorțesc în cercuri tot mai largi
până ce impurul s-a lipit de pământ
și trupul parcă s-a lipit de cer
secunda zburătoare a scăpărat în palmă
metaforele au dezvelit tăcerea
și au destrămat o umbră din adânc
lumina joacă de spaima zării aprinse
și scoate un cântec din scoici
granița dintre zi și noapte
încărunțește luna care a uitat să plece
și gândul rămâne-n uitare
între minus și plus infinit.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub clarul de lună
sunt la vârsta la care nu mai fac nazuri
las timpul să-mi picure în vene mulțumire
am strâns în suflet bucurii și necazuri
astfel ca tot omul nutresc curată iubire.
fericiri din tinerețe au rămas amintiri
sunt umbre de visare nopți la rând
din tâmplele cărunte bizare străluciri
alunecă spre inimă spre fiecare gând.
am trăit să iubesc tot ce m-anconjurat
prin păduri de ploi am alergat nebună
am râs cu fluturi cu obraz îmbujorat
și mi-am păzit credința de furtună.
sunt fericită cu tot ce Dumnezeu mi-a dat
mă tratez de tristețe noaptea sub clar de lună.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și păr cărunt, adresa este: