Poezii despre noapte și pagubă
poezii despre noapte și pagubă.
Poemul pașilor pierduți
Scriu poeme de urgență
paguba îmi dă răsplată
o ce tandră recurență
pe-o piele neagră de fată
Îmi dă paguba răsplată
muzele-s deja la coadă
le-aș primi cu drag pe toate
zău la mine în ogradă
Stau cu muzele la coadă
o ce tandră recurență
toate vor ca să mă vadă
într-un poem de urgență
Noaptea când îmi dă răsplată
să-i scriu umbra ei de fată
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte
Am petrecut o noapte lângă tine,
Lângă cea mai frumoasă dintre femei,
Nu știu ce-a însemnat Elena pentru-ahei,
Dar știu ce-ai însemnat tu pentru mine.
A fost, deci, noaptea noastră de adio,
Ne-a despărțit un viitor nesigur,
Și-alte multe prejudicii desigur,
Și nu ne-ai dat nici-o șansă, adio
Deci; sunt obligat să plec, tu vrei să plec,
Dar ți-e greu să mă scoți afară-n iarnă,
Cerul nu se mai oprește să cearnă.
Chipul tău frumos îmi zâmbește încă,
Doar inima mi s-a zdrobit de-o stâncă.
Dormim. În locuință mai arde-un bec.
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești eminentul
Negreșit, undeva ni se inventariază
clipa în care, singuri
învățăm să înlocuim,
să ștergem la nevoie
dioptriile zilei.
Zodiacul așterne ispita
în palme de rouă.
Noaptea se-nconvoaie în chenarele
așteptării.
Fluierând a pagubă
arunc în latul drumului
cu castanele acelui octombrie
ce mi-a zdrențuit sufletul.
Prin râsul despletit al lumii
Nimic nu se mai leagă
știu,
accepți sentimentalismele
[...] Citește tot
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nehotărâre
Cu binefacerile care ne ocolesc
nu reușim să intrăm în contact
și crezi că nu-i nicio pagubă,
mai mult, le dăm uitării și mergem înainte
fără să ne mai amintim de lipsuri.
Vor apune treptat stelele nopții,
se va face o dimineață de primăvară,
dragostea câtă a fost
s-a consumat într-o iubire sălbatică,
tu și în amiaza zilei mai tânjești,
dar eu am plecat pe drumul promis.
Nu știu dacă vrei să mă urmezi,
n-ai spus nimic
și timpul nu face pauze.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-au căzut nasturii de la cuvinte
m-am trezit într-un vacarm îngrozitor
în mijlocul unui miting de proporții
zilele trecutului s-au revoltat
cereau daune morale pentru timpul irosit
din memoria colectivă am reținut o zi
când mi-au căzut nasturii de la cuvinte
și am rămas însărcinată cu limba română
atunci ne-am încolăcit starea
în singurul ochi al mării
rămas deschis peste noapte
nu mai rețin momentul când au căzut în gol
de la etajul tragediilor nescrise
spânzurate de funia sau furia ideilor...
poezie de Any Tudoran
Adăugat de Any Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem iubire
Să îmi scrii poezii și eu să te trag după mine
într-un subsol supraîncălzit artificial
Să îți arăt o expoziție de reptile
Să îmi spui că mă iubești
într-unul din scurt-circuitele tale nocturne
Din subconștientul tău ca o cutie neagră a unei epave
și eu să încerc să nu te iau in brațe de bucurie
să nu îți cauzez cumva daune cerebrale
să ne plimbam pe străzi pietruite, absolut străine, scăldate-n soare
și să îmi fie teama că o sa se întâmple ceva rău
mereu se întâmplă ceva rău când ești prea fericit
ca atunci când înfloresc copacii
mult prea devreme
și vine un ger sovietic
și îi ucide pe toți.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai de bine
despre poeți-mai puțin în ziua de azi
(absolvenți triști ai iluziei despre care se
vorbește cu pioșenie
la ora când se închid cimitirele)
numai atât cât să poți afla ceva compromițător
numai atât cât să te poți îndrăgosti de o
legendă sau
să înveți diprețul suveran ("O, râsul
satisfăcut al proștilor!")
numai atât cât în oglindă să-ți
batjocorești chipul cu o imagine
bat clopotele aici în singurătatea morții
mi-e a pelin și a sunete deșucheate
pe aceste pământuri târzii peste care noaptea fluieră a pagubă
mai e puțin și va bate o altă înviere a
simțurilor
(lămurește-ți unghiul adult al nașterii tale!)
în rest numai de bine
poezie de Horațiu Ioan Lașcu din Înălțarea (1994)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minipoem cu femeie care plânge frumos
Tăcerea
ca o stăpână a liniștii
are și strâmtorile ei.
Ochiul
ca o cameră de compresie
cu ieșire rectangulară de cearcăn nocturn
scanează,
resentimente sclipitoare de dragoste.
Tristețea
atrage întâmplări interioare:
melancolii de-a valma despre nerod și pagubă,
surplus de lichid ocular, freamăt nazal,
fără chef de somn!
Între două fulgere
e-o vreme încorsetată, ca un blestem;
doar ecoul surprinde
făcând trimiteri, spre a doua judecată.
Smintiții rătăcesc benevol,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minipoem cu femeie care plânge frumos
Tăcerea
ca o stăpână a liniștii
are și strâmtorile ei.
Ochiul
ca o cameră de compresie
cu ieșire rectangulară de cearcăn nocturn
scanează,
resentimente sclipitoare de dragoste.
Tristețea
atrage întâmplări interioare:
melancolii de-a valma despre nerod și pagubă,
surplus de lichid ocular, freamăt nazal,
fără chef de somn!
Între două fulgere
e-o vreme încorsetată ca un blestem...
doar ecoul surprinde,
făcând trimiteri, spre a doua judecată.
Smintiții rătăcesc benevol,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisul, o patimă sau moft
El înghite litere, ronțăie cuvinte și se hrănește cu poeme,
lumea se miră cum trăiește din pagubă,
cum stă toată ziua și noaptea la masa de fapt goală,
doar cu file albe, unele chiar scrise și îngălbenite,
are și o veioză demodată și prăfuită
pe care o aprinde din instinct și uită de ea.
Când orașul doarme el privește pe geam
și fumează o țigară cu fumul făcut rotocoale.
Într-o noapte i s-a deschis ușa odăii sinilii,
toate hârtiile au zburat care încotro
și nimeni nu s-a sinchisit să le adune,
nici chiar el.
A închis geamul și s-a culcat îmbrăcat
de parcă a doua zi trebuia să fie în tranșee
să cucerească orașul în care se simțea străin,
dar cine ar putea înțelege
cum se plimbă fantomele prin gândurile obosite,
dimineața fug și rămân câteva cuvinte frumos scrise
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și pagubă, adresa este: