Poezii despre noapte și porumbei
poezii despre noapte și porumbei.
Așteptare
Doi porumbei își șoptesc dragostea
Pe dulapul cu cărți din balcon.
Și-au făcut cuib discret,
Seamănă într-un fel
Cu odaia mea.
Povestea lor de iubire
N-o cert, n-o fugăresc,
Durează de câteva nopți.
Aștept să văd, nu peste mult,
Pui plăpând,
Să-ți urez bun venit
În lume.
poezie de Petre Got
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața a tăcut
Peste casa părintescă
Liniștea s-a așternut.
Totul miroase a iască,
Aici viața a tăcut.
Porumbeii nu mai zboară.
Nici-un câine nu mai latră.
Noaptea vieții-ncet coboară
Și pune lacăt la poartă.
poezie de Dumitru Delcă (2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hulubul Păcii
S-a deschis fereastra, ca o rană veche
Mama ne așteaptă, nopți întregi de veghe,
Să venim acasă și măcar odată
Să mai stăm la masă așezați grămadă.
Pe deasupra porții, înfloresc salcîmii
Și în miezul nopții, amiroase-a pine,
Rumenă și caldă, mama noastră coace
Din făină albă, un hulub de pace.
Și îi zice dute, prin străini departe,
De-mi păzește puii, de război și moarte
Să le meargă-n toate, toate să le iasă
Și de-o fi să poată, să mai vină acasă.
Și hulubul zboară, alb ca dorul mamei
Pe la toți coboară și pe toți ne cheamă
Poate că s-o face pace-n toată lumea,
Dacă mama coace, sîmbăta hulubii.
cântec, muzica de Silvia Grigore, versuri de Vsevolod Grigore
Adăugat de Paladi Anatolie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Piața rapsodiei
Oftez!
Pe ea cad manifestele fulgilor!
Le citesc înghețat
înghețați...
Sângele caută o rimă sărată.
Porumbelul a ouat firmituri de geam
până
ziua s-a lasă violată
de noaptea vândută în piață pe sub mână.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă și porumbei la fereastră...
Plouă în noapte... apă...
Suspine și șoapte... lacrimi
Se sting printre săruturi.
Porumbei la fereastră
Ne privesc cuminți...
Sărutări fierbinți... plouă...
Curg domol apele,
Se închid pleoapele...
Liniște.
poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un porumbel
Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,
Și-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare!
Vin valuri mari și-n stâncă se lovesc, și lui i-e frică,
Și trist își ascunde capul, și aripile-și ridică
Când stropii săriți din valuri pe pene-i cad și-l udă,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă!
Ci iată-o porumbiță că-n zbor zorit sosește:
E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipsește.
Și-i lângă el acuma și-l ciugulește dulce
Să-i treacă spaima și-apoi să meargă să și-l culce.
Și-ncet spre cuib acum zbura-vor împreună
Să-l încălzească mama, să adoarmă
Noapte bună!
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un porumbel
Un porumbel căzut-a, din zbor, pe-o stâncă-n mare,
Și-i mic de tot săracul, de-abia a prins să zboare!...
Vin valuri mari și-n stâncă se lovesc, și lui i-e frică,
Și trist își ascunde capul, și-aripile-și ridică
Când stropii săriți din valuri pe pene-i cad și-l udă,
Dar piuitul jalnic nu-i nimeni să-l audă!...
Ci iată-o porumbiță că-n zbor zorit sosește:
E mama lui ce-l cată, plângând, de când lipsește.
Și-i lângă el acuma și-l ciugulește dulce
Să-i treacă spaima și-apoi să meargă să și-l culce.
Și-ncet spre cuib acum zbura-vor împreună-
Să-l încălzească mama, să adoarmă-
Noapte bună!...
poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbelul
Porumbelul n-a avut dreptate.
Porumbelul s-a înșelat.
Pentru a călători spre nord el a zburat spre sud,
Crezând că lanul de grâu era apă.
Crezând că marea era cer,
Că noaptea era zori de zi,
Că stelele erau picături de rouă,
Că arșița era zăpadă.
Fusta ta, bluza ta,
Inima ta, casa ta.
(Ea a adormit pe malul mării,
Tu pe rămurica unui pom.)
poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din clipe
îți mai amintești de nopțile cu zăpadă
în care fulgii zburdau prin ceruri
ca porumbei minusculi
și tu păreai asemenea lor
copleșită de vise?
te privea întunericul ochilor mei
din două bile negre
împotmolite în zăpada cărnurilor
îți mai amintești de nopțile albe
în care bezna dormea în promoroacă
și eu mă odihneam aidoma ei în gândul tău?
ni se întindeau picioarele și brațele până în suflet
fugărind pe întinderea vastă a saltelelor
puful și inocența de care am uitat...
îți mai amintești de noaptea
în care am înghițit stelele
și milioane de îngeri
au eșuat pe sânii tăi vineții?
poezie de Ionuț Popa (13 septembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul 113
De când m-am dus, ochiul în minte crede
Și el, ce mă-ndruma pe calea mea,
În parte-i orb și doar în parte vede,
Dar, practic, să perceapă n-ar putea.
Că nicio formă-n inimă nu duce
De pasăre sau floare sau model;
Nimic nu poate mintea să apuce,
Iar ce-a privit nu zăbovește-n el.
Căci tot ce vede, lucruri dulci, amare,
Făpturi plăcute sau hidoase rău,
Noapte și zi și munte, dar și mare,
Corb, porumbel, le schimbă-n chipul tău.
Și neputând mai mult, plină de tine,
Mintea îmi face ochiul de rușine.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și porumbei, adresa este: