Poezii despre noapte și semafor
poezii despre noapte și semafor.
De dor
Mergând prin noaptea dimineții
Către aroma de cafea...
Un gând ieși din umbra ceții:
Eu sigur vreau, dar ea o vrea?
Și calc pedala cu putere,
Văd semafoare tot mai verzi...
Ajung și-mi spune cu plăcere:
Ioiii!... de ce mă enervezi?...
poezie de Suflețel și atât... (20 octombrie 2020)
Adăugat de Suflețel și atât..
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără identitate
se schimbă macazul
șinele vechi se revoltă
în noaptea ce curge domol
legănată de golul suprem
dintre linii
acarii adorm și uită
parada fantomelor
un grup de copii ce plâng
mai presus de cumpăna simțurilor
semafoarele țipă
în susurul nopții
singurătatea
fereastră uitată deschisă
de cei ce schimbă un ac
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia poemului în doi
Coapsele tale frumoaso
freamătă dincolo de infinit
alb cu sens giratoriu
sărut dizolvat din floare-n floare
tăcerea erotizată
se precipită spre centrul poemului
acolo unde poetul face schimb de stele
în continuare
cu dragostea lui cea de toate nopțile
la semafor
o fantomă așteaptă zadarnic
să se întrupeze din jale
doar eu
mă grăbesc din ce în ce mai încet
spre capătul nopții
spre
capătul poemului
altă erezie convertibilă
n-am
găsit
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne vom iubi o viață și o noapte
Sentimentele urcă pe semafoare invizibile,
Puncte încărcate cu prelungiri carnale,
Avansez adulmecând linia verde
Definită între două aripi cardinale.
Un nod de grâu îmi ține suflu-n mâini,
Lunec ușor prin noua lui culoare,
Sunt îndrăgostit nebunește de maci,
Depărtarea de tine, iubito, mă doare.
Culorile vieții pun zebrele sub roți,
Semaforu-i în inimi cu sensuri brodate,
Ți-am promis de la primele săruturi
Că sub el ne vom iubi o viață și-o noapte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alb-negru
Cerul a refuzat toate culorile,
A vrut să le facă pe plac
Tuturor discromatilor și daltoniștilor
Ce nu îl înțelegeau.
Oamenii obișnuiți cred că
A fi normal înseamnă
Să distingi 50 de tonuri
De culori la oftalmolog,
Să știi mereu ce culoare
Au butoanele telecomenzii,
Dar să nu observi niciodată
Florile de câmp.
Semaforul are trei culori
Și două variante de acțiune,
Stai sau treci...
În noaptea neagră,
Îngerii au aripile albe
Și sfatul lor e
Să-ți folosești inima
Atunci când nu găsești
[...] Citește tot
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Postum
Eram prea plin de NOI și era bine
Și asta o numeam frumos - DESTIN...
Și ne iubeam, da, da și nu puțin,
Iar zările ne-au stat, așa, senine
Și mierea ne ungea pe fiecare
Și soare-aveam mereu la semafor...
Chiar nici un vagabond smintit de nor
N-avea să ne trimită vreo urare.
Dar... gheara necurată a împuns
Căci ea, iubirea-i face rană vie
Și chiar de pare-a fi o nebunie,
Adânc în inimi calde a pătruns.
Tăcerea ne strâmba pe la fereastră,
Apoi, deodată, parcă mii de draci
Strigau în mintea ta că nu mă placi
Și viața ne-ncepea a fi sihastră.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (26 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corelând cu antimateria
Torțele, așa-ziselor priviri,
cutanate în mâinile noastre
funcționează la fel ca semafoarele.
Pictorii cerului dezorientați
de pâlnia ta incoloră
varsă soarele peste noi.
De câteva ori,
repeți aceiași anecdotă,
încălzind sângele din voce.
Un spadasin, cu teaca spânzurată
de cureaua din brâu
și o arșiță pândesc.
N-aș putea spune,
nici dacă luna
ar vrea să plutim
[...] Citește tot
poezie de Antonio Mihai Vanț
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea infiltrată
La înmormântarea mea
În al nouălea cimitir din eternitate
Armata de îngeri a tras
Cu tunuri de miere și lapte.
M-am poticnit la semaforul negru,
Prin culoarea albă nimeni n-a trecut,
Vinul curgea din budana de pâine
Pe gura decorației mele de lut.
Moartea mă onora cu-ncercări disperate,
Eram la a noua trecere-n țărână,
Îngerii mă trăgeau în rai, spre Dumnezeu,
Moartea se-ncleștase la mine-ntr-o mână.
Era slută, urâtă, trecută și neagră
La înmormântarea mea cea hazlie
Încât o mare de femei mă-nsoțeau
Lovind cu bici de foc în veșnicie.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașele respiră
s-a terminat sezonul turistic. au căzut și frunzele. mai e ceva soare, dar nu durează.
casele își lasă voaletele cenușii și așteaptă nopțile mai lungi
au atâtea de povestit și nu vor să fie întrerupte
copacii desfrunziți se spală cu cer curat și-l lasă să coboare
iar cerul pășește cu grijă printre mașini
și așteaptă cuminte la semafor. nu de alta dar știe ritmul vieții.
poveștile născute prematur sunt ținute la incubator
primesc zile intravenos și respiră cu greutate
dar se știe că orice început e mai greu
plouă. casele se oglindesc în băltoace amintindu-și cum săreau șotronul
fără să le pese că se udă. copilăria nu e o amintire. e o stare
numai că stările se retrag încet încet la azil. chiar și casele mor. cad pur și simplu
orașele respiră. cenușii la față. târându-se printre amintiri. dar încă respiră... noi?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propedeutică
Puteam să-mi propun pedant o poiană pustie de pași de păstori:
petale placide schimbând între ele polen precum sărutările miri;
pistiluri pândite de putrede plăgi, púhave piei fără pori;
suple stamine suav sufocate de spori
ca să pot intui inocent impostura iubirii.
Învățam îndărătnic să-ndur când se-nalță și mă înconjură curți de-nchisori,
crescute contabil, ca vârsta-n copaci, tot conform unui cod de criterii:
curbe ce curmă cuvinte, cantate, convingeri, cernind cai și căi și culori;
cercuri de cer cercănate concentric de ciori
ca să-ncerc să pricep imprudent paradigma puterii.
Ezitam să evoc evadări și eranțe extreme, escortat în exil de eroi cu eterne erori:
porturi, patimi, povești, porți, parabole, punți, pirați și primejdii;
nocive năluci nave negre, nedemne de nimb născând nebunește din nori;
atoli anulați, epurate elanuri, cenzurate comori
ca să știu cum să neg insolent noțiunea nădejdii.
Sufeream sugerând simetrie sinistră siluete și spectre: suspecți de simbóluri în spânzurători;
pentru fiece punct cardinal, semafor al speranței, câte-un leș aderând unei funii;
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Silvia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și semafor, adresa este: