Poezii despre noapte și vânătoare
poezii despre noapte și vânătoare.
Fiarele (vânătorilor Adrian Năstase premier al României, Ion Țiriac ajuns mare bogătaș peste noapte, ș.a.)
Dintre-atâtea mii de fiare
Ce sunt între mamifere,
Numai omul e în stare
Să ucidă de plăcere.
pamflet de George Budoi din Bunătatea și răutatea (5 aprilie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vânăm lumina lunii
Doamnă a deșertăciunii
care n-ai să pleci-napoi
să vânăm lumina lunii
cu-ntunericul din noi.
Să vânăm plângând la noapte
lacrimi mari din ochii goi
să vânăm lunare șoapte
cu-ntunericul din noi.
Să vânăm vânatul dulce
care ești și care sunt
și tot fuge pe pământ
și-ar veni și iar s-ar smulge.
Doamnă, ce ne-arată luna?
Vânător - vânat sunt una.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Iubiți-vă pe tunuri (1981)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
În vale, copiii se dau pe gheață,
Câmpia e acoperită cu zăpadă.
Cerul - plumburiu.
Prin aer trec păsări negre.
La marginea satului se văd vânătorii.
Copacii sunt înghețați și stingheri.
Se pregătește o noapte geroasă.
Totul e rece și alb,
Și deși mă aflu lângă Dunăre, pe Bărăgan,
Mă gândesc ce mare pictor a fost Breugel.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Requiem
Sub cerul verii înalt și plin de stele
O, sapă-mi groapa în noaptea morții mele;
Din iarbă și rouă venit, să mă-întorc la ele.
Mi-i gata testamentul cu vremea să se-înfrunte,
Iată și-epitaful care mă încape:
"Aici el zace să vă fie aproape;
Acasă-i marinarul, acasă de pe ape,
Și vânătorul acasă de pe munte. "
poezie clasică de Robert Louis Stevenson din Lăstăriș, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine ești tu ?
- Cine ești tu,
poete,
ce ne învălui sufletul
cu boarea ochiului tău?
Zeu hoinărind
pe cerul din om,
om exilat
în iadul din zeu,
sclavul ce schimbă
pe muntele nopții
cătușe de lut
cu lanțuri cosmice?...
- Sunt,
sunt tot ce voi credeți
că sunt
ori nu sunt...
Eu sunt vânătorul
[...] Citește tot
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numărătoare inversă
Numărătoarea inversă a început
vânătoarea cu nopțile
e ziua vieții
alerg pretutindeni
cu tălpile goale -arse de dragoste
am zâmbit unui copac
uitat în piciorul meu gol;
picioarele mele goale
sunt copaci urcând
spre zenit
vânătoarea regală s-a sfârșit
spre răsărit
unde începe apusul de cântec
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua cenușie
Ziua cenușie, vânată zi tristă,
Isi cocoloșește soarele-n batistă.
Printre caravaua ceturilor, sură,
Plopii de franghie-s prinși de tesătură.
Roiuri, porumbieii: vreo câteva sute
De scrisori și plicuri albe, desfăcute.
Negura urzește, molcomă și mută,
Noaptea neîntreruptă, nemaiîncepută.
Hornurile toate dau puțină ceață,
Câlți cate-o fărâmă și tigaie creață.
Soarele rămăne spânzurat: un bumb.
Zi crochiu,
Estompă și condei de plumb.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naștere
Munți: cernire, tăcere și zăpadă.
Sângerie, vânătoarea coboară în pădure;
O, privirile moi ale sălbăticiunii.
Liniștea mamei; sub brazi negri
Se deschid somnoroasele mâini,
Când luna rece răsare năruită.
O, nașterea omului. Sub temei de stâncă
Apa albastră vâjâie nocturn,
Suspinând, îngerul prăbușit își zărește imaginea,
O paloare se trezește în odaia înăbușitoare.
Îndoită, luna
Iluminează ochii bătrânei împietrite.
Vaierul, strigătele facerii! Cu aripi negre
Noaptea atinge tâmplele băiatului,
Zăpadă, care cade domol din nor de purpură.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ore
Milă tâlharului vânat.
Deochi la ochiul asasin!
Fier pentru fierul spadasin!
- De har mi-i sufletul însingurat!
Nebunul, sunt, din Pampeluna,
Și mă-nfior când râde Luna,
Mahmură, cu văl funerar.
- Ce groază! Totu-i sub un cenușar.
Simt zvon ca de huruitoare...
Mă cheamă ceasul de pierzare
- În golul nopții: - un clopot... două... ia!
Patrusprezece ore lungi...
Ora e-o lacrimă - Tu plângi,
Inimă!... Cântă, nu mai număra.
poezie clasică de Tristan Corbiere din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Tașcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebăda albastră
Am privit odată o lebădă și zborul ei
... dansând o stea în noapte.
Am ascultat odată o lebădă și glasul ei
... tăcea izbind pământul.
... era lebăda albastră.
Am privit odată o lebădă...
"Ascultați!" - le-am spus,
"Ascultați cântecul lebedei albastre!"
Și glasul ei... nu mai lovea pamântul.
Au început sa râdă.
"Priviți castelul!" - le-am spus,
Priviți castelul lebedei albastre,
Pe stâncă, sus o stea ea ne dansează!"
... Un fulger luminase sus, până la ea.
Și vânătorii...-n jos priveau vânatul:
- o lebădă -
[...] Citește tot
poezie de Laura Stăneață
Adăugat de Laura Stăneață
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și vânătoare, adresa este: