noapte şi versuri

Icoanele cuprind tăcerea,
iar noaptea
scrie versuri
pe cerşafuri de satin...

catren de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pictat iubirea-n versuri
Şi-am dansat prin rime albe,
Poezia ca un cântec....
Mi-a fost muză zi şi noapte.

catren de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi erotice

Sub
cămaşa
de
noapte

Fetele
învaţă
să
ningă

Băieţii
deszăpezesc

Stea
după
stea

Cerul
viscolit

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Interludiu (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

insomnia de bătrân îndrăgostit
creşte-n puterea nopţii
în jurul ochilor se adună
versurile târzii,
de nicăieri porneşte ziua

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul meu

Acest sat este un mic punct
pe harta rutieră
noaptea doarme în vale

acoperit de livezi
îl vizitează căprioarele
şi vânturile câmpului

aici fiecare zi are alt miros
toamna cântă din Chopin
căldăraşii recită versuri
în păduri încă
mai freamătă tinereţea mea

poezie de Waclaw Kostrzewa din Album (2006), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea

Azi, bătrân, înfloresc în haină nouă,
Dupa atâţia morţi trăiesc şi scriu;
Iarăşi miros a ploaie şi a rouă
Şi mă-ncânt în versuri – O, Tatăl Meu Cel Viu,
Cum se poate,
Ca cel peste care-azi noapte
A trecut furtuna Ta, tot eu să fiu?!

poezie de George Herbert din Templul: Poezii sacre şi bucurii private, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt versul

eu sunt versul, poezia
care trece pe alei
uneori sunt frenezia
cu miros de flori de tei

sunt fir de melancolie
care plânge pe cărări
alteori o fantezie
cerşind nopţile de ieri

sunt un gând, poate grăunte
din eternul univers
metaforă în cuvinte...
eu sunt doar atât: un vers

poezie de Liliana Ghiţă Boian din Arome dintr-o lume uitată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet cu naşterea la purtăor

Deschid cartea precum soarele cerul
Prefaţa-i neagră ca noaptea Iar poezia
-i ermetică chiar de la primul vers Che
ia sol nu mă ajută decât la final Mult
mai tăcut şi mai muzical Mută vioară
blestemată Pare domnilor viaţa mea toa
tă Arcuşul care Doamne eşti Îmi strânge
poezia-n cleşti Preafrumoaso zău iubito
Dragostea iar mi-ai zdrobit-o

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare, lună, stele

Despre soare, lună, stele,
Scriu în versurile mele.
Când soarele străluceşte,
Luna atunci odihneşte.
Ceru-i văduvit de stele
Fiindcă odihnesc şi ele.
Apoi, roata se-nvârteşte:
Astrul nopţii străluceşte
Şi soarele odihneşte.
Stelele pe cer apar,
Se aprind în lampadar.
Sub feericul ei cer,
Noaptea este un mister.

poezie de Dumitru Delcă (14 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noaptea aceea era clar de lună

În noaptea aceea era clar de lună,
Când noi ne-am contopit în Univers,
Din mintea mea nimic nu mi s-a şters,
De-atunci, de când visat-am împreună.

Am aşteptat ca luna să apună,
Privind-o cum aleargă-n lungu-i mers,
S-au transformat cuvintele în vers
Şi-apoi ţi le-am făcut ţie cunună.

O noapte doar, din mii de nopţi trecute
A fost altfel la chip şi semănare,
S-anfiripat în gânduri neştiute,

Pentru-a aminti eterna preschimbare.
Alerg mereu spre zări necunoscute,
Cu vraja unei nopţi de înfiorare!

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!