Poezii despre numismatică și timp
poezii despre numismatică și timp.
Haiku
lună de iarnă -
ține în pumnișor
moneda rece
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenii din salon auzeau luna
prietenii mei din salonul patruzeci și patru
auzeau, legați de pat, macarale uriașe venind înspre ei,
mă rugau să mă dau la o parte
sau să le aduc o sacoșă cu pământ de pe lună
prietenii mei din salonul patruzeci și patru
auzeau spermatozoizii urcând de-a lungul uretrei
și femeile căzând gravide,
mai grele ca pietrele de moară
[...] Citește tot
poezie de Andrei Velea din Lumea e o pisică jigărită (2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Monede de timp
Se-nchid potecile cu frunze
Ferigile se-ngalbenesc
Și-alaiul ploilor marunte
Sfarsit de vara prevestesc
Sarutul toamnei e aproape
Si-mbratisarea ei la fel
Ma cumpara cu fructe coapte
Monezi de timp puse-n paner
În unghi zboara pe cer cocorii
Și striga pasarile-n crang
Un august isi inchide ochii
Și toate florile îl plang.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schițe pentru o tăcere perfectă
În sala de așteptare e liniște o
monedă se rostogolește pe ciment
păianjenul pândește din difuzorul
gării haina plină de pete atârnă
singură în cuier
trenul oprește un singur minut
călătorul nebun se apropie de mine
și mă fotografiază plângând
câinele gol
dă târcoale mărului gol
poezie de Matei Vișniec din Orașul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menuet
Vine un copil, face o reverență
și moare.
Vin doi copii, fac o reverență
și mor.
Vin trei copii, fac o reverență
și mor.
Vin patru copii,
fac o reverență.
Vin cinci copii,
fac o reverență.
Șase vine singur.
După el vine o hienă,
după ea vine o liră.
Deodată apare Îngerul.
El mă țintește cu ochii lui ficși în ochi
în timp ce zăngăne în mâna dreaptă
o monedă.
- Cap sau pajură? mă întreabă.
- Pajură!
poezie celebră de Nichita Stănescu din Măreția frigului (romanul unui sentiment) (1972)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avers
cea mai grea boală e
atunci când îți cresc
sentimente în sânge
când geamul ferestrei
face drumul înapoi
către nisip simți că
zilele săptămânii seamană cu
o matrioskă nebună
de fiecare dată descoperi
alt drum niciunul
al tău
nu confunda omul cu poetul
chiar dacă se poartă
unul pe celălalt
ca o monedă cu fețe
măsluite
poezie de Vali Orțan din Din doi în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esența sufletului
Și dacă-n palme îmi va curge rouă
Din ochii tăi frumoși, cuprinzători,
Atunci voi știi, din inimă îți plouă,
Și sper că norii fi-vor trecători
Pot încerca măcar atât a-ți spune
Poate voi reuși să îți arăt
Atâta timp cât teama e în tine
Ca să te fac să înțelegi, nu pot,
Iubirea se oferă, nu se cere,
Abia atunci, o să pricepi c-o ai,
Abia atunci n-o să mai simți durere
Când n-o aștepți să vină, dar o dai,
Ea nu va fi nicicând doar o monedă
Ce fericire poate cumpăra
E fericit acela ce-o posedă
Și doar o dă, fără nimic, a vrea
poezie de Adi Conțu (10 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
8
Culorile de zi iși cer astâmpăr,
monedele au zimții netociți;
cu ce tribut de sânge să te cumpăr,
sau să te fur ursuzilor misiți?...
Doar să apari la strigăt lung de lună
pe destrămarea asta de pământ...
Dar nu exiști; jur-împrejur se-adună,
să-mi frângă somnul, morile de vânt.
poezie de George Florin Cozma din Oglinzi în rouă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi lua...
nu-mi lua iubirea
tăcerile mele în schimb de monedă
singurătatea fără iubire
doare atroce
o dau
nu lua fără să știu
în neat sunt aruncat
am pierdut firul minutului
ora ceasului aleargă nebună
zilele dau năvală
unde ești?
te caut destin
alături de mine nici sunet
aerul este un vacum
am aspirat prea multă durere
senzația inutilului mă doboară
regretul întâmplării
caut arcușul și pianul tace
am o cărare pustnică pe clape albe
sunt sufocat în corpul lemnului
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (5 aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa...
Noi suntem timpul. Noi suntem faimoasa
metaforă a lui Heraclt Obscurul.
Noi suntem apa, nu diamantul.,
Cel pierdut, nu cel care stă neclintit.
Noi suntem râul și noi suntem grecul
care-și privește chipul în apă. Imaginea sa
se transformă prin undele oglinzii fremătătoare
într-un cristal care se transformă-într-un foc.
Noi suntem vanitosul râu predestinat
drumului către mare.
Umbrele l-au înconjurat.
Toate care există ne spun la revedere, toate dispar.
Memoria nu-și imprimă propria monedă.
Totuși, există ceva care rămâne,
[...] Citește tot
poezie clasică de Jorge Luis Borges, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre numismatică și timp, adresa este: