Poezii despre oameni răi și viață
poezii despre oameni răi și viață.
Omul rău
Bunii se hrănesc cu pâine,
Sau trăiesc de azi pe mâine,
Omul rău rău rătăcește,
Căci cu ură se hrănește.
poezie de George Budoi din Bunătatea și răutatea (6 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul rău și prost
Cu omul prost te mai descurci,
De nu-i și rău, nu te ia-n furci;
Și cu cel rău poți să trăiești,
De ești om bun și te ferești;
Dar fugi cât poți, cu orice cost,
De omul care-i rău și prost!
pamflet de George Budoi din Dicționarul prostiei (18 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunica
Bunico, m-ai învățat să înfrunt viața, să nu îmi fie teamă,
Iar astăzi îmi lipsești, de dor strâng în brațe o ramă.
Îmi e dor să adorm la pieptul tău, îmi e dor să te țin de mână,
Printre atâția oameni răi îmi e dor de o vorbă bună...
poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 februarie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când oameni răi
Când oameni răi vor arunca
Cu pietrele în tine,
Omule, nu te văita.
Ia aminte de la mine!
În viața ce am avut
Multe pietre am primit.
De căzut, nu am căzut.
Am rămas drept, neclintit.
Niciodată nu uita
Că tu ești mult mai puternic,
Decât orice piatră grea
Aruncată de-un nemernic.
Când piatra lovește-n tine
Ca un bumerang se-întoarce,
În cel de la care vine.
Astfel, dreptate se face.
poezie de Dumitru Delcă (6 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrem să trăim în fercire
În poliție sunt mulți
Tu nu vrei să ne asculți,
Uite așa ne mor copiii
Din cauza unor cusurgiii.
Trebuie să îi păzim,
Rău să nu mai auzim,
Să schimbăm justiția,
Să schimbăm politica.
Să fie în țară iubire,
Să trăim în fericire,
Omul rău să ne dispară
Dacă nu el ne omoară.
Domnul ne dă tot ce-i bun,
Nu vrea omul nebun.
Rugăciunea noastră-i bună,
Să nu trăim în minciună.
poezie de Eugenia Calancea (1 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apă de dor
Dă-mi, Doamne,-un stilou, să scriu pe un nor,
cu litere mari, cât îmi e de dor
de-al Nouălea Cer, rămas neatins
de-un ochi muritor, de viață închis...
Chiar dacă am vrea să nu ne-ntristăm,
o facem, crezând că ne bucurăm
de ce-i trecător și neînsemnat...
De ce, ce ne place-nseamnă păcat?!
O grea bâjbâială ăst' Dar, numit viață!
În timpu-i ce trece, ne sapă pe față
dureri și tristeți și zgârie-obrazul
cu șanțuri adânci, să-ngroape necazul.
De haz de necaz, rău m-am săturat,
pe oamenii răi, chiar m-am supărat!
E-un pic cam târziu s-am grijă de mine,
da-i bine și-acum! Să văd cât mă ține!
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul, creație divină...
Dumnezeu a creat calul,
Omul l-a domesticit,
Să îi poarte șeaua, carul,
Din zori până-n asfințit...
A purtat în lupte omul,
Razboaie i-a câștigat,
O legendă îi e "domul"
Pegasului... înaripat...
Si in basmele române,
Caii jăratec mâncau,
Frângeau liftele păgâne,
Și victorii aduceau...
De milenii, calul prieten
Omului i-a dat suflarea,
Iar acesta cu un pinten
L-a forțat să-și dea sudoarea...
[...] Citește tot
poezie de Constantin Enescu (5 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox trist
Să-ți spui adânc că-i bine,
că oameni răi, nu sunt..
Și că trăim în țara-n care
călăi nu sunt pe drum.
Să crezi in oameni, că-s calzi și buni ca tine...
Să uiți de suspine
și de frica
ce-ți face sufletul ruine.
Să ai speranță-n ceilalți,
să crezi in ajutor,
să crezi că și alții au suflet empatic, cald și iubitor.
Dar, realitatea-i crudă...
Și-ți sfâșie inima
suflete pierdute,
pe-un drum fără sfârșit,
cu inimă de înger...
Curmate negreșit,
de ~EL~ și voi sistemul,
ăsta...
care nu..
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire furată
Cine nu știe de fapt,
Cum trăiești fără iubirea,
Ce o dată te înalță,
Pan' la stele și mai bine.
Dar sunt oameni răi în lume,
Care ca să-ți facă rău,
Te desparte într-o clipă,
De iubirea ce-ai purtat-o nouă luni în pântece.
Și fetița mea frumoasă,
E-nvățată să urască,
Tot ce e frumos în lume,
Și iubirea părintească.
Deși mama ei cunoaște,
Toate mașinațiile,
Știe că va veni o vreme,
Să culeagă roadele.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Dolores Balaj din Lăcrămi din suflet (martie 2019)
Adăugat de Mihaela Dolores Balaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ne furați copilăria, oameni...
Nu ne furați copilăria, oameni...
Nu ne furați copilăria,
Chipuri încruntate cu suflet de statui,
Ce râsul nu-l cunoașteți
Și zâmbetul vi s-a uscat pe buze,
Ca iarba arsă pe câmpii
Și nu-l aveți, decât pentru capricii ieftine, amăgitoare,
Iar viața caier încâlcit de timp, necurat petreceți,
Cu fețe duble, ascunse între murdari pereți.
Nu suntem noi copiii vina neșanselor voastre oameni, părinți...
Venim pe lume nevinovați, pentru a fii fericiți
Și deseori ajungem victime sigure,
Mofturilor voastre bolnave.
Copii nerecunoscuți sau pe viață batjocoriți.
Nu pricepeți oare, războiul
Ce în mințile noastre confuze stârniți?
Nu ne furați copilăria, oameni răi,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (1 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oameni răi și viață, adresa este: