Poezii despre ocean și suflet
poezii despre ocean și suflet.
Lacrimi
Pentru prima oară
în viață
am aflat
de ce plâng poeții.
Au în suflete lacuri
de lacrimi.
Doar revărsarea lor
asigură oceanelor lumești
dreptul la existență.
poezie de Cristian Lisandru din Gânduri așezate unele sub altele (16 mai 2012)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prefacere, prefăcătură
Nopțile mele
Sunt zile grele
Trec anevoie
Mă simt ca Noe
Și crești noianul
Este cât oceanul
Iar sufletul pește
Se face, trăiește.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucruri simple!
Viața-i complicată,
E-o luptă... vrei nu vrei!
Iubirea mea-i o mare-nvolburată,
Iar sufletul e-al tău pe veci, de-l vrei!
Într-o viață atât de complicată,
doar iubirea rămâne pură și simplă.
Căci în... lucruri simple mă regăsesc!
Îți dăruiesc simplitatea sufletului meu
și-o inimă bolnavă... de iubire,
Ce suferă și plânge zi de zi
după marea și oceanul ei....
poezie de Sorin Ghinea (9 octombrie 2009)
Adăugat de Sorin Ghinea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un păianjen tăcut și răbdător
Un păianjen tăcut, răbdător,
Stătea singur pe un mic promontoriu
Explorând tărâmul înconjurător
Torcând fir după fir într-un vast teritoriu
Țesând pânza atent și încrezător.
Iar tu, al meu Suflet, stai undeva
Înconjurat de vidul ca un ocean infinit
Meditând și tânjind să te legi de ceva
Să faci pod sau ancora să-ți arunci negreșit
Și-al ei fir diafan să se poată fixa.
poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieșirea din corabie
Potopul a venit deodată,
Neașteptat, dar mult vestit.
În ziua-aceea păcătoșii,
Târziu, în valuri, s-au căit.
Din milioanele de oameni,
Opt suflete au fost salvate
Printr-o credință umilită
Ce zilnic i-a condus la fapte.
Peste oceanul nesfârșit
Care-nghițise munți și case,
Numai ei singuri au plutit,
Purtați pe aripi luminoase.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decență
Ai ascultat tăcerea cu care frunza pică?
Podoabă nelipsită a verdelui din pom...
Căderea ei e moarte, căci nu se mai ridică,
De multe ori căderea e-aceeași și la om.
Căderea ei lipsită de orice tevatură...
Ar trebui în suflet să simți o despărțire
Ea, în oceanul vieții a pus o picătură,
Din care viața ta să poată să respire.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Marin Bunget
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocean de verde
Oceanul de verde ne-a inundat sufletul...
Au înmugurit sentiimente
Și flori colorează fiecare clipă
A vieții cu nume de primăvară.
Lumina a despicat cerul
Și fereastra stelelor, aurită,
A țesut argint la tâmplele universului.
Fluturi desenează linii frânte
Și păsări scormonesc
În clopotul timpului
Taina versului.
O nouă primăvară aleargă prin văi,
Cu gleznele inundate de mărgele de rouă.
E primăvară!
E primăvară iar!
Deschideți ferestrele inimii
Să vă bucurați de acest miracol.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedreptate
Ne grăbim să judecăm
Și punem etichete,
Scumpă-i haina ce-o-mbracăm
Ghidați de aparențe.
S-ar îneca într-un ocean
Acela care n-are,
Eforturi face multe-n van
În ignoranță moare.
De ce tratați nu sunt la fel
Cei imbrăcați in zdrențe?
Prejudecăți având de fel
Acei fără respecte.
Nu știu dacă te-am atins,
Mai bun să fiu eu mi-am propus,
Să fac cu tine un compromis
În suflet țin nespus.
poezie de Răzvan Percec (29 septembrie 2016)
Adăugat de Răzvan Percec
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul despărțirii
Dacă aș putea aș șterge trectul,
Să nu te mai am în umbra inimii mele.
Plecând, ai luat cu tine totul,
Lăsându-mi doar amintirile grele...
Urletul tăcerii deja mă înfioară,
Iar lipsa ta în suflet îmi pune spini.
Duc o luptă înterioară,
Am devinit din nou doi străini!
Am vrut doar să mă hrănești cu a ta iubire,
Că sufletu-mi era prea flămând...
Însă tu mi-ai dăruit un ocean de durere,
Si ai plecat râzând.
poezie de Valentina Asaftei
Adăugat de Valentina Asaftei
Comentează! | Votează! | Copiază!
...din întuneric spre lumină...
Sentiment obscur, o stare latentă...
Privesc oglindirea ei într-o ființă inertă...
Nori de furtună se-adună pe cer,
Dincolo de ei lacrimi pălesc,
Cad în ocean, în întuneric,
Vibrații se simt până-n abis...
Sufletul se pierde, totul e trist...
Speranța nu moare...
Se-aude din cer bătaie de aripi...
Lumina m-absoarbe din depărtare,
În sufletul meu aproape o simt...
Acum e trăire, nu existență...
Acesta-i finalul în Paradis.
poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ocean și suflet, adresa este: