Poezii despre păuni și viață
poezii despre păuni și viață.
Coțofana
Știu de mic copil, de-o viață,
Coțofana e o hoață;
Fură ouă din cuibar,
Pui crescuți de gospodar:
De găină, prepeliță,
Curcă, gâscă, păuniță,
Bibilică și de rață,
Căci e cea mai mare hoață.
poezie de George Budoi din Păsările în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (5 decembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Frumoasele zile...
Grădini mereu schimbătoare
desfăceau cozi de păun.
Eram ucenicul cuminte
al unui demiurg nebun.
Cerul îmi spunea basme,
etern nevăzut moșneag,
raze îmi botezau fruntea
ca pe un steag.
Alaiul năzdrăvan
trecea pe cai de lemn și de oase,
minunile mă adulmecau
cu boturi credincioase.
Apa somnului
se tulbura în uragane;
zorile spaima o tăiau în albe iatagane.
Fluturi auriți
mă visează în muzee de ceară.
Plăpânzi, noi am trăit
doar o primăvară.
poezie de Dumitru Popescu din Rază de cobalt (1979)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulturul
Vulturul m-a mușcat de mână când l-am încătușat,
Dar s-a-nvățat cu mine și stă legat în curte;
Un câine l-a umplut de purici, pisica l-a scuipat.
Îi place viața nouă... În grohăituri scurte,
Mănâncă mult... i-e lene... începe să se-ngrașe.
În ochii mici și roșii zadarnic caut cerul;
Aripa i-e greoaie, privirile sunt lașe,
Vulturu-și pierde zilnic simbolul și misterul.
Găinile trec calme, cotidiane, proaste,
Pe lângă el. Vulturul ia grații de păun;
Imperial se uită la păsăreasca oaste,
Căci el numai cu porcul se simte frate bun...
Îl obosește bolta de-atâtea ori brăzdată,
De nu-și înalță ochii spre cerul azurat?
Vulturul nu-și ridică privirea niciodată,
Căci a lăsat-o veșnic spre stârvul căutat...
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oceane
Mari păuni deschide apusul peste
orice plecare dintre ape -
și dincolo de drum, dacă mai este,
trupul tău pe țărm nu-ncape.
Trebuie să rătăcești ascuns cu sara
prin pădurile uitate pe sub mări,
unde rădăcinile se nasc din flori ca ceara,
și-unde nu cresc nici blesteme, nici ocări.
Zilele plutesc deasupra brumării,
ciudate, ca un zbor în somn, departe,
grele bolți de domuri verzi și fumurii,
unde viața de lumină se desparte.
N-are loc o stea să șadă
n-are cine s-o mai vadă...
poezie de George Drumur din Solstiții (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În și de martie
nu cade și ea ca orice ploaie
cade năvalnic măsurând în invizibile fire
pe ieri în azi
până mâine
se învârtește în jurul meu
neîmpuținată
ar vrea să mă ocolească dar se răzgândește
apoi mă învelește cu năframa-i transparentă
această ploaie de martie
ce cade în sus
să se răsfire dintre nori
ca un cântec de păun
duplicat în toate oglinzile fanteziei
să-l asculte grădina
ce viețuiește sinceră / nimic nu o costă să fie
mai răbdătoare /
cu dorințe de confidențe decisive
fără dor de a fost
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această ploaie de martie
nu cade și ea ca orice ploaie
cade năvalnic măsurând în invizibile fire
pe ieri în azi
până mâine
se învârtește în jurul meu
neîmpuținată ar vrea să mă ocolească dar se răzgândește
apoi mă învelește cu năframa-i transparentă
această ploaie de martie
ce cade în sus apoi se răsfiră dintre nori
ca un cântec de păun
duplicat în toate oglinzile fanteziei
să-l asculte
grădina
ce viețuiește sinceră
nimic nu o costă să fie
mai răbdătoare cu dorințe de confidențe decisive
fără dor de a fost
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apollinaire
Apollinaire, pe tine te-a iubit cineva?
Este iubirea monedă de schimb pentru viața de apoi?
Ți-au despicat craniul pentru păcatele cui?
Tu cunoșteai legile nobleții, precum Orfeu,
Tu ai iubit țestoasa, calul, capra, șarpele, pisica,
Leul, iepurele, dromaderul, șoarecele, elefantul,
Omida, musca, puricele, lăcusta, delfinul,
Meduza, racul, crapul, porumbelul, păunul, bufnița,
Boul, tot bestiarul, dar omul, omul erai tu? Așa cred.
Turme de poduri vin în urma ta, gloriosule
Apollinaire, Apollo în aer.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Camee
sunt mută
nu mă provocați!
nu-mi plac intrările cu japca în viață și nici nimenii care nu știu că cel mai frumos lucru la un om e sensibilitatea
în sufletul omului sunt născări de cuvinte,
poeme scrise în piatra inimii cu sânge năvalnic
ce dacă sunetele s-au transfigurat demult,
la marea schismă a păunilor?
nu, nu mă provocați!
vă voi face față oricând și oriunde!
sunt mută, dar puternică precum o camee
inima mea e un scut scartelat
căruia voi, nimenii, nu-i veți descifra niciodată
codul de semne!
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toarnă-mi fiori în trup
Dă drumul hergheliilor de vise,
Alintă-mă... cu-o pană de păun,
Îmbracă-mă-n tăcerile nescrise
Și-ascultă depărtările ce spun.
Descătușeaz-albastrele destine,
Învață-mă să zbor... imperativ,
Mă învelește-n clipele carmine
Și caută-i ispitei... un motiv.
Aprinde orizontul și zâmbește,
Sărută-mă și iartă-mă... firesc,
Țigara vieții arde-mpărătește
Păcatul... și eternul"Te iubesc"
Adună amintiri făr-de regrete,
Alungă-mă și uită-mă în zori,
Mă șterge din detalii desuete
Și-oferă-mi diminețile cu flori.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima speranță
Foc, teroare, suferință... parcă-am fi într-un război...
Măști, hoție, conspirații... Curge lacrima sub gene,
Plâng pe umeri,, patrioții" sau se-ascund într-un butoi
Să nu vadă, să n-audă... ca pe vremuri Diogene.
Prometeu a furat focul, noi avem un foc în piept,
Parcă și-a deschis Pandora cutia plină cu rele,
Jupiter azi se răzbună,... dar războiul e nedrept,
Țara este în derivă ca o navă fără vele...
Vinovații fără vină, ca și acarul Păun,
Stăm cu capete plecate sub sabia lui Damocle,
Cu săgeți înfipte-n umăr ne îmbie-un căpcăun
Și dumbrava minunată scrie-o dramă de Sofocle...
Numai Domnul poate scoate o corabie la mal...
Îl invoc s-alunge răul, să redea dreptul la viață,
Să trimită aripi albe protectoare prin spital
Și s-arunce-n hăuri vrajba... El ni-i ultima speranță...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre păuni și viață, adresa este: