pagubă şi poezie

Unicul poem de dragoste al cinicului

Dragostea vine şi pleacă
Şi adesea ia câte o pauză
Apoi revine pentru a vedea
Pagubele pe care le-a pricinuit.

poezie de Brian Patten, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul paşilor pierduţi

Scriu poeme de urgenţă
paguba îmi dă răsplată
o ce tandră recurenţă
pe-o piele neagră de fată

Îmi dă paguba răsplată
muzele-s deja la coadă
le-aş primi cu drag pe toate
zău la mine în ogradă

Stau cu muzele la coadă
o ce tandră recurenţă
toate vor ca să mă vadă
într-un poem de urgenţă

Noaptea când îmi dă răsplată
să-i scriu umbra ei de fată

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva versuri neindexate

Mi-am mângâiat
soţia în mare grabă
dar tot am pierdut
douăzeci şi opt de lei

apoi
de şapte lei
am contemplat cerul
albastru ca o sută

în sfârşit
mi-am alintat copilul
preţ de zece minute
ceea ce mi-a adus un prejudiciu
de doisprezece lei şi cincizeci de bani

cu siguranţă
viaţa ne-ar pricinui
incalculabile pierderi
dacă din fericire

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Fire-ar să fie
Într-un ceas bun!
Am zis într-o doară
Încă de la început
Privind prin lentile
Da de unde că nu e
Cum s-ar crede
S-a denigrat total
Pe acelaşi subiect
Din motive subiective
S-a mânjit acel motiv
Cu tot cu predicat
Inclusiv autorul
I s-au adus insulte
A fost ponegrit
Cu alde ofense
S-au făcut injurii
Şi reclame negative
În dauna acelui script
S-a voit compromitere

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (16 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem iubire

Să îmi scrii poezii şi eu să te trag după mine
într-un subsol supraîncălzit artificial
Să îţi arăt o expoziţie de reptile
Să îmi spui că mă iubeşti
într-unul din scurt-circuitele tale nocturne
Din subconştientul tău ca o cutie neagră a unei epave
şi eu să încerc să nu te iau in braţe de bucurie
să nu îţi cauzez cumva daune cerebrale
să ne plimbam pe străzi pietruite, absolut străine, scăldate-n soare
şi să îmi fie teama că o sa se întâmple ceva rău
mereu se întâmplă ceva rău când eşti prea fericit
ca atunci când înfloresc copacii
mult prea devreme
şi vine un ger sovietic
şi îi ucide pe toţi.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un păcat capital

Ce trudnic încropesc o poezie
Gândind la egoiştii păguboşi,
Loviţi de sorţii cei mai nemiloşi:
Bărbaţii-mbolnăviţi de gelozie...

Urâţi din veac, sunt nişte păcătoşi
Cu sufletu-nrobit de-o erezie,
Nevolnici schingiuiţi în fantezie,
Dispreţuiţi – bărbaţii preageloşi

Nenorociţi în veci neconsolaţi,
Nevrednici să le dăruieşti iubirea,
Distrugători de visuri şi destine

De demoni sângeroşi manipulaţi
Ce le refuză mârşavi dezrobirea
Şi te pândesc din beznă şi pe tine!

poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechi poem din dinastia Qin

Furia afectează ficatul,
Bucuria duce la îmbolnăvirea inimii,
Îngrijorarea slăbeşte splina,
Teama şi spaima aduc prejudicii grave rinichilor,
Tristeţea sau suferinţa sufletească îmbolnăvesc plămânii.

Mânia (furia) determină mişcarea energiei către partea superioară a corpului,
Bucuria încetineşte circulaţia energetică,
Suferinţa sufletească şi tristeţea consumă energia,
Teama şi spaima o tulbură, iar
Îngrijorarea duce la stagnarea ei.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Dor" de Emil Almăşan

Şi-aici, la mine, ninge... Desuet,
Ca-n iernile, ce ne-au cernit cu dor.
În paşi de dans, ca-n vechiul menuet
Se-amestecă zăpezile uşor.

Poveri de alb se-aştern pe caldarâm,
Se scutură salcâmii de-ntrebări,
Sub paşi o lacrimă de alb fărâm
Şi ning salcâmii, peste noi, mirări.

Şi spui că plâng salcâmii în Parâng,
Cu voaluri de mireasă-mpodobiţi?
La ţărm de mare, vis de mire, strâng
De sub salcâmi, de nuntă păgubiţi.

Prin gândul tău mai umblu şi acum,
Să-mi amintesc unde-am rămas cândva.
Prin ceaţă şi prin ploaie şi prin fum,
Adun flori de salcâm cu palma ta...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manuscrisele de la marea lume moartă

Din jurnalul unei tipe necunoscute
am scos taina: cum să colorăm iarba iarna.
Am senzaţia că v-am mai spus asta.
Continui să cred, că sfârşitul lumii a fost anul trecut
iar acum orbecăim într-o pungă de timp,
căutând altă lumină şi alt întuneric.
Noi rătăceam resemnaţi, intrările din noi.
Uneori, femeia erai chiar tu,
alteori erai doar o imagine, cu aceleaşi detalii.
Întunericul meticulos păşea în urma noastră,
ca un fachir pe cioburi de amfore demodate.
Pierzând simţul tactil,
o vreme pipăibilă şi bună
se scurgea, printre veşnicii înnoptate.
Din câte ştiu, n-aveau nici lună!
Aş fi putut să mă ridic şi să plec,
recunoscându-i lui Dumnezeu
zilele pline de bârfe şi minciuni...
dar afară e-o bătaie cu manuscrise
şi poemele grele făceau pagube mari,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înflorit vinul în cupe

Unde moarte nu cunoaşte
cruciada albă de sare
se hrăneşte la întuneric
cu tot ce prinde pe picior greşit.

A înflorit vinul în cupe
cu întunericul uitate pe mese
când poeţii vorbesc în somn.

Închină mai multă slavă
în cuvinte născătoare de rugă
pentru fiecare îngândurare viitoare.

Iar prin iertare drum îşi fac
până la porţile de răscruce
unde pasc mieii Domnului.

Cu taina învierii se naşte
oastea pruncilor libertăţii
căutându-şi scut de apărare

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!