pantofi cu toc şi înălţime

Haiku

ploaie de toamnă -
pantofii cu toc înalt
calcă bălţile

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocurile

ai picioare frumoase frumoase
şi umbli
cu ele prin visele mele - înalte
montate pe tocuri
de piele în exces a călcâiului

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merge pe jos

până-n centrul oraşului
să ducă parfumul ei
care te ameţeşte care
te vrăjeşti şi-ţi ia
minţile înfierbântate
de gânduri şi pofte ascunse
în adâncul fiinţei
merge cu piciorul ei frumos
lângă piciorul ei şi mai frumos
tocurile înalte o fac şi mai înaltă
atrăgătoare cât să cazi în ispită
de câte ori o vezi
sau te gândeşti că ar merge
alături de tine până
la capătul lumii
puţin mai departe de centrul oraşului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pentru tine

Cândva
ne potriveam palmele
una peste alta
voiam să ştim
dacă zvâcneşte între ele
acelaşi drum
fierbinte şi liber
ca un şarpe cu aripi…
plutind în vazduh

Eram tineri atunci
zorile veneau prea repede
şi am uitat
să ne călcam unul altuia
pe urme, cuminţi

Mâine
să-ţi pui tocuri înalte
mi-ai spus
eu am plecat în fugă

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilema soldatului

femeia lui era frumoasă
ca un final de luptă
fără învinşi, învingători
fără drapele trase
pe cranii de cai
fantasma lui purta pantofi
cu tocuri verzi, înalte
cât arborii sequoia
şi-un şal alb
pe umerii-i timizi
de înger fără aripi
neprigonite uitări
cădeau peste ea
şi-n frunte de mesteceni
sfâşiaţi de un dor ancestral

iubita lui era dilema
chiar îngerul din el

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caleidoscop

spune-mi un motiv pentru care
eu mi-aş dori să fiu înţeleaptă
din nou şi tu tânăr

e ora la care avem voie
să ne străpungem piepturile
cu lumina lanternelor
să bem şampanie în loc de apă cu rugină
să devenim vietăţi mărunte pe tocuri înalte

de ce sunt nopţile atât de nemiloase
cu oamenii-sălcii care-şi poartă amintirile
cusute de buze?

mi-am promis să nu mă mai grăbesc niciodată
mai fumez o ţigară după care
încep să plec.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul inimii cu dor

Fustă scurtă, toc înalt,
Mă bagi iarăşi în păcat,
Îţi privesc trupul, piciorul
Şi-ţi duc de aproape dorul.

Fără tine lumea-i goală,
Fără sărutul de la şcoală,
Eram colegi cu state vechi
Şi-n iubire doar perechi.

Te-aş mângâia mereu, oricând,
Fluturii-n stomac fac rând
S-ascundă sub aripi uşor
Izvorul inimii cu dor.

Fustă scurtă, toc înalt,
Mă bagi iarăşi în păcat,
Îţi privesc trupul, piciorul
Şi-ţi duc de aproape dorul.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ochii

ţi-aş reclădi în suflet un castel,
cu turnuri mari de rouă şi de vise
şi aş păşi cu pasul meu fluid
cu toc înalt şi pleoapele închise.

eu sunt frumoasa oarbă care vede,
prin lacrimi şi prin ceţuri fumurii
tu eşti acel care distrugi castele,
iubirea o închizi în colivii.

doar oarbă eu te văd într-adevăr,
acum, când te ating, te pot simţi
sub palma mea renaşti a câta oară...
dar nu mai văd, iar tu nu poţi vorbi.

eu n-am ştiut atunci să te iubesc,
tu n-ai ştiu de graniţe şi legi
suntem străini cu vize expirate.
o oarbă şi un mut. cum să alegi?

[...] Citeşte tot

poezie de Nuţa Istrate Gangan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem domestic

E o primă vedere,
suspendată lasciv între gene,
un înger patetic strivit între cuvinte.
Mântuirea îşi caută moliftele în stoluri de gânduri,
oglindă opacă în vârf de iluzie,
un gând e oprit în urcare,
sărutul e amputat,
se deschid ferestrele unui prezent
din care lipsesc.
Se smulg frânturi de absenţă din trup
şi cad aprinzând candele în cuvânt.
Apar înserări pe uşa din faţă,
o jartieră ajustabilă pe orice ciorap,
o senzaţie pe rochia indiferentă din cuier
o viziune lărgită a pantofului cu toc înalt
şi literele descompun respiraţia
în cuvintele ce se adună în vers.
O nouă secundă mă naşte,
mai sus de unde sunt.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O piatră pe suflet

îşi spăla mâinile prea des
ca şi cum ar vrea să înlăture
o vinovăţie
mătura de trei ori pe zi în faţa uşii
iar foşnetul măturii îi părea cântatul
cocoşilor lui petru
ştergea cu spirt tocurile ferestrelor
sticla lor lăsând-o
cu pete bătrâne de praf şi grăsime
la înălţimea anume
urma unui nas lipit
mereu în acelaşi punct
poarta între lumi neîndeajuns de paralele
în copacul din faţa casei
atârnau o mulţime de prăştii
semn că trecuse pe acolo o copilărie
plină de păsări
motivul pentru care
orice speranţă ştie acum zborul doar static
şi toate astea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!