pantofi cu toc şi suflet

Poliţista pe tocuri

Iubire-n suflet,
Lumină în priviri,
E numai zâmbet,
Adună amintiri...
Nimeni n-o indispune,
Are mereu voie-bună.

Fire veselă,
Inimoasă, sufletistă...
La ea totul e
Intotdeauna-n viteză...
Poliţista pe tocuri.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul de unde vii

are străzi nepavate îmi ţin
tocurile în maini cum aş ţine sufletul tău
gravat
într-o albă singură noapte
aburul râului se întinde pe alei
ca nişte limbi de şarpe degustând un asfinţit
ziua se dă cu parapanta
între noi doi arborii lumii tac infinit

orele se scurg pe asfalt
miroase zurliu a război şi a morţi
pe acoperişuri pisici zvelte torc
în mâinile tale inima mea se goleşte de sânge de ani şi de sorţi.

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de(loc)

Am loc în tine cu pantofi cu toc
Şi pardesiu din piele naturală.
Cu fiţe şi figuri, cu tot am loc
Şi spaţiu de o ceartă conjugală.

E totul scris, iubirea mea totală!
Picior peste picior, mai trag un foc.
Am loc în tine cu pantofi cu toc
Şi pardesiu din piele naturală.

Când ziua crapă-n zori şi hai noroc!
De toamnă ruginită şi nasoală
Ce-i pică frunza-n vin prin cozoroc...
Eu mă aşez de-o eră hibernală
La tine-n suflet... cu pantofi cu toc.

rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ochii

ţi-aş reclădi în suflet un castel,
cu turnuri mari de rouă şi de vise
şi aş păşi cu pasul meu fluid
cu toc înalt şi pleoapele închise.

eu sunt frumoasa oarbă care vede,
prin lacrimi şi prin ceţuri fumurii
tu eşti acel care distrugi castele,
iubirea o închizi în colivii.

doar oarbă eu te văd într-adevăr,
acum, când te ating, te pot simţi
sub palma mea renaşti a câta oară...
dar nu mai văd, iar tu nu poţi vorbi.

eu n-am ştiut atunci să te iubesc,
tu n-ai ştiu de graniţe şi legi
suntem străini cu vize expirate.
o oarbă şi un mut. cum să alegi?

[...] Citeşte tot

poezie de Nuţa Istrate Gangan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Contează?

încă un capitol din viaţa mea s-a încheiat.
-al câtelea?
-contează?
important că e urbea mulţumită.
au făcut analiza pe text
şi după slujbă,
în drum spre casă
critica personajele.
ei altfel ar fi procedat.
-cum anume?
-contează?
toţi se cred actori mai buni.
poate că sunt.
totuşi cineva avea un costum şifonat,
iar o credincioasă a venit în pantaloni,
avea tocurile de la pantofi roase,
am văzut când a îngenuncheat.
m-am rugat azi.
-din suflet?
-contează?

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caverne

Domnul meu doar pielea ne desparte,
Într-o apropiere parşivă şi un gest infam.
Mi-e lumea un petec de carne
Presărat cu sare de mare.
Cuvintele se împiedică
De valurile sparte în calea... nimănui,
Numele meu stă scris pe
Suflet ruginit...
Azi pot să întreb timpul:
De ce mi-a bătut un rău necesar
Pe plămânul stâng,
Atât de aproape de inimă?
Liniştea îmi poate răspunde...
În schimb, mă pătrunde
Un gând:
Sunt femeie şi îmi pot purta tocurile
Cu mândrie,
Oricând.

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O piatră pe suflet

îşi spăla mâinile prea des
ca şi cum ar vrea să înlăture
o vinovăţie
mătura de trei ori pe zi în faţa uşii
iar foşnetul măturii îi părea cântatul
cocoşilor lui petru
ştergea cu spirt tocurile ferestrelor
sticla lor lăsând-o
cu pete bătrâne de praf şi grăsime
la înălţimea anume
urma unui nas lipit
mereu în acelaşi punct
poarta între lumi neîndeajuns de paralele
în copacul din faţa casei
atârnau o mulţime de prăştii
semn că trecuse pe acolo o copilărie
plină de păsări
motivul pentru care
orice speranţă ştie acum zborul doar static
şi toate astea

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai muzica

Numai muzica e perfectă, îmi spunea
un prieten, şi moartea aş adăuga eu,
numai muzica şi moartea sunt perfecte.
sunt două femei fără cusururi
au părul buclat şi talia fină, au
gleznele subţiri şi mâinile mici, ştiu
să facă conversaţie şi să cânte la
clavecin, avere n-au, asta e adevărat.

Numai muzica e perfectă, îmi dpunea
un prieten, eu am adăugat şi moartea
în această paradigmă, uitaţi-vă la ea,
seara în special, când tocurile înalte
i se aud bătând în adâncul sufletului,
acest gang fărp sfârşit, fără lumină,
fără răspunsuri, fără iertare...

Numai muzica şi moartea.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campionii sufletului

ai ales să nu mai alegi
pentru că
arătăm destul de rău după chipul şi asemănarea
şi nu ştiu câţi dintre noi şi-au dorit asta
şi de câte ori nu ai trecut pe lângă tine stând pe-o bancă cu telefonul în mână tu privindu-te mergând
şi nu te-ai oprit
în speranţa că data viitoare nu vei fi mort
şi mort pentru că nu ţi-ai promis niciodată asta ai ales altceva
tocuri înalte adidaşi sau mai ştiu eu ce alte modele în funcţie de gen
genţi haine tot felul de rahaturi
ai ales să nu mai alegi
şi de fiecare dată când treci pe lângă tine fără să te priveşti
nu crezi că va exista o dată viitoare când vei fi dispărut
şi cu toate astea
te repeţi indiferent.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara

Pe-o scară simplă coboram,
eu o priveam din spate
şi de pe glezne-i culegeam
sclipiri de nestemate.

Ea luneca parc-ar fi stat,
subţire şi felină,
pe trepte ce pocneau mirat
sub tocuri de regină.

Iubirea-n clipe de beton
o măsuram cuminte,
în timp ce ea, la telefon,
mima, parşiv, cuvinte.

Ferestre mari, de geam normal,
ne luminau spre-afară,
noi doi, mergând tot în aval,
întârziam pe scară.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!