Poezii despre pantofi cu toc și timp
poezii despre pantofi cu toc și timp.
Țipătul orei
Se auzea venind!
Ora țipa atât de tare că explodau secundele
din mers la întâmplare.
Se auzea venind pe secundare tocuri
cu lumea timpurie
cu locuri zdrăngănind
căldură-n buzunare.
Se auzea...
și când se-apropia
țipa atât de tare!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte miroase galben-auriu
dacă vrei poți să arunci la gunoi zilele în care ai fost puțin tristă, bijuteriile, aparatul de radio, rochiile transparente, tv-ul, pantofii cu tocuri, computerul, nopțile în care ai făcut dragoste degeaba sau
orice alt detaliu care te-a făcut să crezi că nu, nu ai fost vreodată singură
sparge femeie în astă noapte fereastra
ca și cum ți-ai sparge în sfârșit ochii
nu plânge
așează-ti frunze lungi, flori galbene-aurii sau albe-n păr
te culcă de ți-e somn
ar fi de-ajuns o singură sămânță de Sânziană-albă
pentru ca tu să scrii într-o noapte primul poem de dragoste
poezie de Lavinia Micula
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinul
Si mi-am pus pălărioară
Roșie ca o petală
Intr-o zi de primăvară!
Si mi-am pus pantofi cu toc
Ani si zile să intorc
Când aveam soare de foc!
Si mi-am pus cercei, cireșe
De nimic să nu imi pese,
Să iubesc clipa ce este!
Si mă duc pe o cărare
Numai zâmbet, numai floare,
De ciudă vecina moare.
Dar vecinul imi zâmbește...
-Hai cu mine sus pe creste
Si imi spune o poveste!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de unde vii
are străzi nepavate îmi țin
tocurile în maini cum aș ține sufletul tău
gravat
într-o albă singură noapte
aburul râului se întinde pe alei
ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit
ziua se dă cu parapanta
între noi doi arborii lumii tac infinit
orele se scurg pe asfalt
miroase zurliu a război și a morți
pe acoperișuri pisici zvelte torc
în mâinile tale inima mea se golește de sânge de ani și de sorți.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ochii
ți-aș reclădi în suflet un castel,
cu turnuri mari de rouă și de vise
și aș păși cu pasul meu fluid
cu toc înalt și pleoapele închise.
eu sunt frumoasa oarbă care vede,
prin lacrimi și prin cețuri fumurii
tu ești acel care distrugi castele,
iubirea o închizi în colivii.
doar oarbă eu te văd într-adevăr,
acum, când te ating, te pot simți
sub palma mea renaști a câta oară...
dar nu mai văd, iar tu nu poți vorbi.
eu n-am știut atunci să te iubesc,
tu n-ai știu de granițe și legi
suntem străini cu vize expirate.
o oarbă și un mut. cum să alegi?
[...] Citește tot
poezie de Nuța Istrate Gangan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndiguire (Gândurile unui gentleman căzut pe front într-o noapte rece, amară)
Odată,-n respirația delicată a viorilor am aflat extazul,
O fulgerare de tocuri aurii pe trotuarul tare.
Acum descopăr altceva,
Căldura este substanța poeziei.
O, Doamne, micșorează
Cuvertura cerului mâncată de stele,
Astfel, înfășurat în ea, voi avea parte de-un somn confortabil.
*** Locotenentul poet T. E. Hulme a fost ucis de o bombă pe 28 septembrie 1917, în Belgia, la patru zile după aniversarea împlinirii a 34 de ani de la naștere.
poezie de T. E. Hulme, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partea mea de iubire
în partea mea de iubire
de pe trotuarul de vis-a-vis
a parcat un tir cu pocale
de cristal sinucis. și a
cum femeia desculță aleargă
după o pereche de tocuri
zăpada e-o maioneză (?!) din... mu(l)te
fire putrezite de iarbă
și se taie-ntre degete.
anul nou cu iubire s
a strecurat în mesaje
patul lui procust e gol -
scârțâie sub masaje...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești prea ocupată
tu ești prea ocupată
să observi lucruri mărunte
cum ar fi reverența care o fac
imperceptibil
prin migrena ta de dimineață
tu ești prea ocupată
să vezi cum îți măsor plutirea
în minute
tu ești prea gânditoare
să observi ecoul privirii
în treacătul ploii
tu ești prea ireală
ca să-mi umilești umbra pe asfalt
cu tocurile tale
ascuțite
pătrunzând-o ritmic
subcutanat
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panta rhei
împungea vântul cu vârful pantofilor ei de lac
tocurile roșii se înfigeau sfidător în zăpadă
acum nu mă mai bate nimeni, gândea
nici măcar viscolul
doar purta palton Prada și fond de ten Mac
pe cer, luna se încovoia ca o sirenă cu solzi de aur
hmm, un gând o mai bătea totuși
căci mai văzuse luna asta cu mult timp în urmă
acum însă parcă se zbătea să-și iasă din solzi
și zbaterea asta o simțea dedesubt
de palton dedesubt de machiaj
întreaga lume era la picioarele ei dar
luna avea unica podoabă a cărei strălucire n-o mințea
toate se sting cândva
îi spunea
își amintea acum când a mai văzut-o
când o fetiță cu picioarele goale trecea prin zăpadă
o împungea viscolul cu vârful pantofilor săi de ger
tălpile ei roșii se vârau tremurător în zăpadă
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tiraj
Mi se trage asupra-mi, cu flinte, în psihoză
Și gaura-i gol și multele-s gloanțe
Și sângele-mi curge petale de roză,
Din seva de spin... îngrădit între clanțe...
... De uși ce trântesc de pereți fără tocuri,
Pe zidul complet, ce de cap îmi zdrobește;
Nebun, neînțeles, să se schimbe în trocuri
Ce inima-mi bate și țeasta-mi plesnește.
Doar ochiul rămâne, de pleoape deschis
Și-o lacrimă într-una răsare să-l scalde.
Și-n negrul pupilei e-o lume-n abis,
Ce-mi stă să-mi mai țină măruntaiele calde.
Am vrut ochi de-o clipă-n relaș să clipească
Și storul s-a-nchis pe vecie, tenebru...
De glonț sfârtecând la ieșire o fereastră
De timp... Spre sfârșit de-un hazard dezintegru...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre pantofi cu toc și timp, adresa este: