petunii şi tristeţe

Voi reveni

M-am întristat şi-am râs în multe rânduri
văzând copacii prefăcuţi în scânduri
şi globul verii suspendat în plante
ca un cercel spuzit cu briliante.
Grădini adânci de apă nestemată
voi virginale pajişti fără pată
pământ şi cer privelişti ce se-ngână
de aer de crepuscul de ţărână
albastră revărsare de petunii
cutremurată sub bătaia lunii
cearceafuri nupţiale de azur
izvoare reci cu clipocitul pur

poezie celebră de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale

azi plouă cu petale
din vişin şi cireş...
se-aştern pe jos în cale
ascund în nopţi poveşti!

sub ramuri înflorite
tristeţea n-are loc
de sus zâmbesc petunii
la un balcon de bloc...

şi-aşa privind şăgalnic..
un Cupidon copil...
adună-n braţe grabnic
petale... şi-un zefir...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronică de iarnă

Legată-i iarna cu prea multe funii,
Gerilă face acte de bravadă,
Atât de gros e stratul de zăpadă...
La fel cum e obrazul pe la unii.

Nu vezi ţipenie de om pe stradă,
De parcă-ar năvăli tătarii, hunii,
Stau toţi în casă şi-admirând petunii
Ori alte flori, tristeţea şi-o deznoadă.

Trei luni de iarnă sunt, diamantine
Ce scot cojoace de la naftalină
Şi din păduri, copaci cu rădăcină.

Iar defrişorii-or face mutră sumbră
În lunile de zăpuşeală pline,
Că n-or avea pe unde sta la umbră.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii şi alţii

Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii... în mătăsuri fine.

Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii... fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alţii... gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii... tremură pe afară.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kasida

Hei, ochiule! nu trezi a inimii zare
La astfel de doruri nu există scăpare.

Culoarea bolţii oare o schimbă izvorul
Sau lacrimile au acoperit tot cerul.

Dacă în privirea ta dulce moartea piere
Nu-i de mirare; apa curge în unghere.

Inima grăieşte de sprâncene săgetată
Îndrăgostitul să bea, duşmanul niciodată.

Grădinarul să trudească să aducă răcoare
Iubita e ca luna răsărită din mare.

Nu-i nimic dacă ochii se vor umezi în petunii
Dacă din trandafiri se vor adăpa şi spinii.

Cu ochii tăi albaştri în izvoare mă scufunzi
În zilele triste privirea să nu mi-o ascunzi.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsa iarnă

Cerul ninge înc-o iarnă în cătunul din aval,
Vântul şuieră în turlă tânguire de caval,
Spre mai calde orizonturi au plecat de tot lăstunii,
Şi grădini amar oftează, prinse-n dorul de petunii.

Din zăpadă, ghioceii clopoţesc tăcut pe calea
Râsetelor cristaline, ce umpleau odată valea,
Solidar stejar, pe coamă, orizontul îl pictează,
Devale, o coţofană în salcâm se lamentează.

Glodul a-mpietrit pe uliţi frământate de monadă,
Un conac, azi în ruină, zace trist pe esplanadă,
Câteva fuioare line urcă încă sus, pe cer,
Cu un abur le-mpleteşte cel din urmă velnicer.

Brazde mici în seri domoale, din livezile cu pruni,
Se insinuează tainic pe obrazuri de străbuni.
În tabloul hibernal, uşor, totu-ncremeneşte,
Doar pârdalnica umoare-n irişii de codru creşte...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea cade în bucăţi

Lumea cade în bucăţi,
Doamne, ce tristeţe!
În spatele norilor,
Lumină va fi?
Soarele va străluci?
În poveşti intru cântând,
mângâierile tale visând,
tinereţile-mi regăsind.
Afară lumea arde,
străzile-s pustii,
petunia din străzi adiacente
suspină sub pirostii,
aşteptând umilă noi calende.
Copilă sunt acuma,
nu ştiu ce este frica,
jucând şotron mărturisesc,
că fericirea am luat din coşul strămoşesc,
pentru a broda cu bucurie un mâine,
când toţi vom face un cerc cu miez de pâine,
ce-n cer se va oglindi poimâine.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 mai 1921

A luminat partidul ca un soare
Urcat pe cer de clasa muncitoare
Când a luat fiintă-atunci, în Bucureşti
Într-o odaie cu pereţi modeşti
Şi când sub steagul său învăpăiat
Porneau cei mulţi la luptă, ne-înfricat
Odaia mică, poate, la fereastră
Avea petunii sau muşcate-n glastră
Ş-avea o singură podoabă mare:
Drapelul roşu-al clasei muncitoare,
Drapelul sfânt al clasei muncitoare
Iar veacul gol, întunecat şi trist,
L-a luminat Partidul Comunist
Şi-n mii de oameni s-a făcut lumină:
Ei ţara şi-o visau ca pe-o grădină.
Mai marii ţării au şi dat alarma
Şi-şi încărcară, crunţi, cu gloanţe arma
Dar era prea târziu! Pornea de-acum
Istoria pe comunistul drum
Pe cel mai drept, mai clar, mai falnic drum.

poezie de Alexandru Andriţoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fidelitate

şi totuşi!
nu mă voi duce prea departe
de mine!

cireşul aşa de impersonal pentru alţii
rămâne-ncrustat intimităţii mele
grimasele lui în zăpezi... florile inundate
în iubiri nu întotdeauna uşor de purtat

fereastra închisă într-o lume
împuţinându-se afectiv
dârele ei de sânge împreunându-se-n mine
presentimentul acela al trecerii
când mâna fărâmiţată întâlneşte timpul

chipul strămoşilor se adună!
toate acele tufe de trandafiri uitate în pământ
în rătăcirea bolnavă a omului
mult prea fricos să privească în sine

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare fără destinatar

în amurgul zilei de alaltăieri,
m-am întâlnit cu mine însămi,
la nordul străzii de deasupra sfârşitului.
nu, nu m-am recunoscut...
eram doar o umbră dezmoştenită
de pasărea ei cu cioc albastru.

azi, mă ninge cu petunii şi cu fulgi de infinit,
troienind durerile şi clipele abisului în doi.

obosită,
mă îmbrac în rochia de voal a fericirii,
e asimetrică şi decorată-n tristeţi umede;
frigul care o înconjoară e de culoare albă
şi e tăcut
ca şi mângâierea nopţii.

urc patruzeci şi şapte de cărări de apă.
tu mă priveşti infidel de îndelung
şi admiri cercurile de fum ale inimii...

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!