ploaie şi secunde

Sfat

Dormeam dus...
Deodată apari tu, mamă,
şi, cu amândouă mâinile,
ochii mei
îi deschizi...
Apoi pleci,
eşti tare grăbită...
şi somnul vine din nou
ca ploaia
după o caniculă mare.
Stai treaz – îmi şopteşti –
încă o secundă treaz,
încă o zi,
încă un an,
încă o veşnicie...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbete înflorite pe spice de aer

ninge
cu flori de priviri
şi plouă
cu amintiri
din norii aceştia
de cuvinte

ni s-au dus zâmbetele
înflorite
pe spice de aer
vopsite
cu privirile tale
secundă
abia lăsată din mână
în
odaia chipului tău

poezie de Ioan Daniel Bălan (21 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radiografie

Totul se vedea înlăuntrul lui distinct,
precum a-i privi din câmpie spre munţi,
imediat după ploaie:
anii aveau înfăţişarea unor arhipelaguri pestriţe
împrăştiate de vânturi potrivnice,
zilele, conturul unor meteoriţi în miniatură
căzuţi pe maidane insalubre;
orele nu depăşeau mărimea locului de popas
pentru câteva vocale privilegiate;
secundele ocupau obscura suprafaţă
a unui punct final.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu...

Mereu voi cânta dragostea ta,
Mereu o voi cânta, chiar şi când ploaia mă va cuprinde,
Când bolţile reci, de sub ochiul de stea,
Vor alunga lumina, ce sta cuminte...
Nimicul va crede atunci c-a-nvins,
Că timpul n-a existat nicio secundă,
Că moartea a fost visul din vis
Dorit de particula devenită o undă!
Dar inima mea nu va-nceta
Să-şi audă-n ecou valul de mare –
Dragostea ta ce necontenit va cânta
Norilor ce se-adună în zare...

poezie de Alexandru Răduţ din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Doina Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plouă

Şi plouă vertical cu sunete gri,
Plouă pe acoperişuri şi pe geamuri,
Plouă pe mine ca şi cum n-aş fi,
Plouă pe întinse coclauri.

Şi părul mi-l udă lipindu-l de faţă,
Păsările stau agăţate de ramuri
Şi lacrima ploii plânge pe talpă
Şi curg şiroaiele-n valuri.

Secundele fug ca după masacru,
Lung şir de ochi se uită tăcând,
Mă uit căutându-ţi umărul tău tandru
Şi ploaia nu tace, aleargă plângând.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secunde care au durut

M-au tăvălit la întâmplare
Iubiri cu lacrimă de ploi,
Şi-acum mă tot întreb, de oare,
A mai rămas ceva din noi?

Poate doar urme sfărâmate
Între secunde ce-au durut,
Relicve-n timp, demult uitate,
Ca şi cum nu le-aş fi avut

Respir prin amintiri regrete
Ce-au fost odată bucurii,
Au fost atingeri în buchete,
Dar au murit... nu mai sunt vii

Şi mă întreb de ce destinul,
Ascunde totul la final,
Punând în miere tot veninul,
Ca să murim târziu... banal

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi zâmbeai

Îmi zâmbeai atât de trist şi-atât de greu,
între noi creşteau secunde reci,
ştiam că va veni clipa să pleci
şi-n urma ta, doar ploaie şi rateu
şi umbre răstignite pe pereţi,
cuvinte aruncate de străini
vezi, nu mai e timp să fim senini
plecarea ta îngroapă două vieţi
şi caruselul nostru se dezbină,
nu poţi pleca, e toamnă şi rutină
şi bruma răscoleşte dimineţi.
Îmi zâmbeai atât de trist şi-atât de greu
aveai un dor încremenit în tine,
nu poţi pleca, tu ştii atât de bine
suntem legaţi de-acelaşi curcubeu.

poezie de Adrian Abrudan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul zbor

Cu paşi de ploaie
am sfărâmat taina nopţii.
Stelele sădit-au
la temelia altarului
crini ce plâng această lume.
Timpul e o pânză arsă
ce poartă mărturia adâncă
a paşilor lăsaţi de noapte.
Cu pulbere de stele
am vrut să-i dau culoare acestui vis
Cioburi de nori au rănit trupurile cenuşii.
De secunda ce se sfârşeşte
se agaţă timid florile
ce mi-au încântat privirea
de la primul zbor.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu

Ca o pleoapă obosită se închidea
gândul tău. Ca un ochi de apă se
adumbrea, sub o geană de nor.
Printre lacrimi şi flori, zâmbetul tău

devenea doar tristeţe şi dor. Doar
tu erai îmbrăţişarea şi numai iubire
erai tu. Între mine şi Iisus deveneai
depărtarea, pe drumul iubirii şi pentru

iubire. De jos în sus, ploua cu durere.
De sus în jos, ploua cu lumină. Chiar
am reuşit să te văd doar pentru o
secundă. Doamne, cât erai de frumos!

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

Trec anotimpuri terne, ireale,
secunde răsucite înapoi,
pe buze reci rostogolind, din ploi,
blesteme vechi din ţărmuri boreale.

O primăvară urcă, în frisoane,
un psalm evanescent, spre zodiac,
din lutul viu, dar ceasurile tac
cu limbi încremenite pe cadrane,

căci nu mai sunt în stare să cuprindă
hiatusul, iar ritmul e ucis.
Azi, vara nemişcată-i o oglindă

pe bolta monocromă, într-un vis
din somnul lui decembrie, o grindă
pe cerul unui viitor închis.

sonet de Radu Ştefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!