poduri şi suflet

Într-o simplă credinţă

El şi ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
ridicând pod peste sufletele lor;
ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.
Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei
nemărginit şi liber,
într-o simplă credinţă –
iubire.

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri (iulie 2005)
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pod peste suflet

Sufletul meu nici n-are pod
Şi zilnic dau să-l trec inot,
Departe-i ţărmul celălalt,
Vadu-i adânc şi ceru-nalt.

Ca peştii, din abis, stâncosi,
Răsar munţi tineri, şi munţi roşi,
Contemplu palma lor de lut
Şi zic: Aici eu m-am nascut.

Buza-mi sărută-albastra zare,
Cu setea muntelui de sare.

Ce bine e că nici n-am pod,
Că dorul meu e plin de glod.
Dacă mă-nec, mă ţin de-un plai
Şi-not spre gura mea de rai.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de mishelle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o simplă credinţă

El şi ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,

ridicând pod peste sufletele lor;

ea, măiastră ca o pasăre
înoată într-un fluviu de flacără albă.

Pieptul lui e un cântec, un cuvânt
pe care pasărea îl soarbe în zborul ei

nemărginit şi liber,
într-o simplă credinţă –

iubire.

poezie de Camelia Oprita din Poeţii noştri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un păianjen tăcut şi răbdător

Un păianjen tăcut, răbdător,
Stătea singur pe un mic promontoriu
Explorând tărâmul înconjurător
Torcând fir după fir într-un vast teritoriu
Ţesând pânza atent şi încrezător.

Iar tu, al meu Suflet, stai undeva
Înconjurat de vidul ca un ocean infinit
Meditând şi tânjind să te legi de ceva
Să faci pod sau ancora să-ţi arunci negreşit
Şi-al ei fir diafan să se poată fixa.

poezie clasică de Walt Whitman, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de orhidee

Te simt si te respir, nu esti niciunde...
Si totusi, de n-ai fi, ce-as respira?
Imi treci pe trup privirile-ti profunde,
Din literele unei carti absurde,
Si imi inalti caderile... cu ea...

Pui palma ta in podul palmei mele,
Cu potriviri ce-n gand n-ar incapea...
Si-mi lasi pe degete de Cer, inele
Tu, suflet de-orhidee prins in ele,
Pulsand prin mine..., parca, viata ta!

poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de timpul vieţii

DORUL DE TIMPUL VIEŢII
(sonet timpului)

Prin timpul vieţii străbat cu soarta mea
Învăluită în ceaţă şi geruri,
Ce îmi înalţă sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veşnicie să stea.

Voi duce dorul vieţii în eteruri,
Că-n colţ de suflet dăinuie iubirea
Şi făclie luminând amintirea
Din rodnice şi glorioase vremuri.

Pe podul către veşnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.

Din dor de viaţă cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al inimii sicriu

Eram bine, chiar ferice,
Azi sunt prins intr-un razboi,
N-as fi zis ca o sa pice,
Podul asta dintre noi.

Nu poti sa ajungi la mine,
Eu la tine nici atat,
Mi-am luat sufletul la vorba,
Dar si el e amarat.

Un cuvant este o arma,
Nu ai vrut sa intelegi,
Cand iubirea se destrama,
Nu mai ai cu ce s-o legi.

Sunt aici, tu esti departe,
Despre ce -am trait eu scriu,
Si ingrop aceasta carte
In al inimii sicriu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia a doua, Getica (lui Vasile Pârvan)

În fiecare scorbură era aşezat un zeu.

Dacă se crăpa o piatră, repede era adus
şi pus acolo un zeu.

Era de ajuns să se rupă un pod,
ca să se aşeze în locul gol un zeu,

ori, pe şosele s-apară în asfalt o groapă,
ca să se aşeze în ea un zeu.

O, nu te tăia la mână sau la picior,
din greşeală sau dinadins.

De îndată vor pune în rană un zeu,
ca peste tot, ca pretutindeni,
vor aşeza acolo un zeu
ca să ne-nchinăm lui, pentru că el
apără tot ceea ce se desparte de sine.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu din 11 elegii (1966)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Duminică

Sunt al singurătăţii mele,
M-a cumpărat ca să mă pună
Să curăţ praful de pe stele,
Nu de puţine ori pe lună.

Iar la sfârşit de săptămână,
Când pleacă la vreo liturghie,
Rămân cu sufletul pe mână,
Dereticându-l pe chelie.

Finalizându-mi episodul,
Datoare nevrând să-mi rămână,
Mă pune să-mi aleg din podul
Cel vechi, o nouă săptămână.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi de piatră

Nebună caut drumul spre iubire
bătând la porţi închise, în neştire
mă împiedic, cad, îngenunchez
în faţa ta eu am alt crez.

Împleticit din spini şi patimi,
ne-am ridicat podul de lacrimi
crezând că dorul meu îl învingi,
sufletul mi-ai strâns în chingi.

Mi-ai trimis fiori şi friguri,
m-au ars în piept mii de focuri
aud mereu a tale şoapte
răsună în pustiul din noapte.

În suflet simt furtuni dezlănţuite,
urlând în mine dureri nebănuite
din când în când pun lacrimi sub tipar,
scriind scrisori fără destinatar.

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!