Poezii despre polițiști și vorbire
poezii despre polițiști și vorbire.
Un om harnic
Că e om leneș domnul Gică,
Vorbește lumea pe nedrept
Deși nu este înțelept,
Să-l acuzăm la o adică
Orice, oricine de-o să zică,
Făr-de flagrant, orice mișel
Nu poți să îl blamezi de fel,
În plasa legii de nu pică
Dar reputația-i stricată,
De astăzi este reparată
Nu este leneș, niște țânci,
Vorbeau de el ca de-un model.
Că l-a surprins muncind pe brânci,
Poliția într-un bordel.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie la sfarsit de iarna
O toamnă și-o iarnă
legate de coate
cu pălării și rochii și ghete
tu îți întinzi poeziile la soare
dospite și crescute
gata pentru pus pe tavă
miroase bine și pâinea e gata
mâncăm tăcuți și fără chef din ea
drojdia se simte, e prea sărată
are gust de amorțeală
de lățeală
de poezia ta
cândva dacă rupeam o floare
tresăreai
astăzi pâinea se întărește pe masă
cuvintele sunt iuți și reci
mă cerți că lacrimile mele sunt seci
și mincinoase
că sunt un polițist și o paiață
[...] Citește tot
poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
În singurătate
E-n amurg și dinspre vale,
În revărsare de petale
Florile răspândesc parfum;
Nimeni nu mai e pe drum...
Nici vântul nu mai adie
Și-i liniște pe câmpie.
În acest splendid decor,
Stând pe verdele decor,
Cu cântec plin de nostalgie,
Cu zâmbet de melancolie,
Plutind pe aripi de mister,
Colind oceanul de eter,
Străbat pe drum de ochi ascuns
Și văd ce gândul n-a pătruns.
Apoi din spațiul infinit
Cobor în suflet pustiit...
De lume sunt departe mult,
Singur vorbesc, singur ascult,
Mă bucur singur, singur plâng,
Singur deșertul vieții-nfrâng.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din În singurătate (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi nu mai suntem de mult tineri
Noi nu mai suntem de mult tineri
Doar un strop de ploaie caldă
Noaptea sufletele scaldă
Ca-ntr-un basm cu sfânta Vineri
De ce vreți să fiți străină
Între cei care firesc
Tac și vă compătimesc
Pentru-o neștiută vină?
Și pe stradă și la piață
Vor vorbi o alta limbă
Și revolta asta schimbă
Rostul omului in viață
Veți simți lacrimi fierbinți,
Punțile care se rup
Că vă iese sufletul din trup
Pentru dorul de părinți
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Conjurația
băiatul păzește intrarea principală
cu o pușcă și radiază de fericire
arma îi dă o putere fantastică
se uita
se uita
atent la tot ce mișcă
banii sunt băgați în sac
directorul are o cravată denman & goddard
sacoul lui gri deschis
nu poate să aibă decât o despicătură
la spate
e lat în umeri și înalt
pieptul mare îi dădea un aer distins
brațele groase impresionau pe oricine
bătrânul ținea în dreapta un pistol
glock 19 sărăcuț pentru pretențiile
celorlalți membri din bandă
ochii lui străluceau ciudat
avea un chip energic
aduna sacii plini cu titluri de stat
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treci la fapte
și reușești să spargi o bancă
apoi tot texasul te caută
pe tine și pe fratele tău
care scoate repede pistolul
atât de rapid încât a hotărât
să-l țină în mână pentru orice eventualitate
se uită prin ochelarii lui
are un dor nemuritor
să mănânce burrito cu fasole roșie
și carne de vită condimentat
din belșug
din belșug
să-l apuce gastrita și să tragă
după mașinile ford
numai după mașinile ford
au intrat în casa unui pastor
care nu mai credea în dumnezeu
și
și
și
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea omului
În ziua 8-a, Dumnezeu Prea Sfântul,
Care-a făcut și cerul și pământul,
Cu soare, flori, lumină, vânt și ceață,
Să-Și încunune această operă măreață,
A strâns viețuitoarele-n grădină,
De la ihtiozaur la jivină...
Și om și leu și flutur și măgar
Și elefant, mamut și jaguar,
Hipopotam, furnică, zebră, miel,
Lăcustă, armăsar și porumbel;
Și arătându-li-se lor, de sus,
A pogorât și omului i-a spus:
- Tu, Omule, micuța Mea insectă,
Ești creațiunea Mea cea mai perfectă,
De-aceea tu ești hărăzit, anume,
Să stăpânești de acum întreaga lume!
Ocean și mare, câmp și deal și vale
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă vorbă a lui Hamlet către duhul tatălui
ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare
de hamlet
fiul
prea iubit
pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte
ținându-se de crucea anglicană
dacă există așa ceva
gândind la reverberațiile grecești
după care se pune punct
în viața lui shakespeare
10 ani care nu-s nici invenții
nici fantomatice făpturi gânditoare
marele shakespeare
a asmuțit toată lumea asupră-i
a
m
u
ț
i
n
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre polițiști și vorbire, adresa este: