Poezii despre prezent și încurajare
poezii despre prezent și încurajare.
Oamenii din ziua de azi
Astăzi mă încurajează, mă felicită că am reușit
Persoanele care-mi spuneau că pasiunea mea nu duce nicăieri.
Că fotbalul nu ține de foame, nici rima când la drum am pornit
Acum vor să-mi fie aproape, au uitat că-mi râdeau în față până mai ieri.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi am aripi
Azi am aripi și simt că pot să zbor,
Cu mine-n lume-s singur călător.
Mă dezlipesc ușor de orice dor
Și simt, încet-încet, că nu mai mor.
Astăzi cred tot în mine și-o să dau
Și-n stânga și în dreapta tot ce vreau
Să văd la alții și ce-alții doreau
În mine să găsească, le predau.
Azi simt că zboru-mi este mai înalt
Și visu-mi nu-i la fel ca al celuilalt.
În mine sare saltul după salt
Și cântă viața mai lin ca un psalt.
Azi am o inimă încurajată
Iar haina sufletului mi-e spălată
Și-mpodobotă, înfrumusețată
Cu-o dulce, sfântă dragoste curată.
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou optimist
în desenele mele zâmbetele înfloresc
și poezia crește cu muguri de speranță
cerul și pământul le preamăresc
căci mi-au dat vieții dulce substanță.
mi-au încurajat zborul către stele
și au desființat din temei prăbușirea
transfigurate-s în lumini visele mele
și-n templul meu se dezvoltă iubirea.
raze au creat în mine bolte cristaline
au scormonit după puritate adânc
că să formeze-n suflet lumile divine
să rămân de-a pururi a cerului prunc.
las trecutul în urmă cu bune cu rele
și-mi colorez prezentul în acuarele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bureții
Azi am fost în pădure,
Am adunat bureți
Am șters cu ei
Toate amintirile.
Unele erau căzute în ghinde,
Sau jir...
Altele în ace de brad
Încă verzi,
Dar cele mai multe
Îngălbenite,
Abia de mișcau
Înțepenite
În durere și disperare.
Plouă...
Șterg norii
Și sub albastrul cerului
Respir odată cu pădurea
Un vis trezit la realitate,
Udat de ploaie,
Luminat de razele soarelui
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mamei mele
mamei mele, cu dragoste
Când eram copil, îmi doream ceva:
Atunci când voi fi mare să fiu ca mama mea.
Apoi, am crescut, mamă-am devenit
Și mă-ntreb adesea dac-am reușit
Să fiu eu, ca mamă, pentru-ai mei copii
Cum e mama mea. Asta mi-aș dori!
Anii au trecut și încă îmi doresc
Să fiu ca tine, mamă, când îmbătrânesc.
Tu ești, dragă mamă, omul minunat
Ce știe să zâmbească și de-i supărat.
Ești minunea mea, modelul meu în viață.
Zi de zi găsesc la tine o povață
Și o vorbă bună, o încurajare,
Mereu știi, mămico, de ceva mă doare.
Azi, de ziua noastră, sții ce imi doresc?
Să fii sănătoasă, mami! Te iubesc!
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte pe care le-am pierdut pentru totdeauna
Le văd câteodată
În mulțimea norilor cenușii îngrămădiți
Pe pagina tipărită-a unei reviste cuvinte
Încurajatoare, persuasive ca mângâierea
Unei femei îndrăgostite de curând.
Cuvinte care aproape au evadat
De pe buzele mele, chiar înainte ca semaforul
Să ne întrerupă înaintarea, cuvinte
Care ar fi putut defini exact
Legătura dintre noi, acum ruptă.
Cuvinte în care am ajuns să cred,
Stând în sanctuarul unei biserici
Ai căror pereți de culoarea pală-a levandei,
Al căror amvon drapat în purpuriu,
Brodat cu crucifixe aurii,
M-au făcut să-întrevăd posibilitatea
[...] Citește tot
poezie de John Companiotte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Servirea dejunului la pat, ca lumea!
E vorba de-o dimineață măiastră,
c-un soare mofturos pe răsărit,
în lipsa unui mic dejun alcolizat,
înmuiat bine-n cafea cu fum.
Am ridicat un lampion peste lume
și umbra lui creștea... creștea,
ca un OZN!
Ca o imensă navă mamă,
ca un asteroid apocaliptic!?
Apoi
cazu întins, ca o balegă de brend,
care-a pierdut puterile paranormale,
într-un pariu skandenberg, cu portarul.
Cu poamele legale la ofertă
te simțeam, ca un cefalopod,
încâlcit în preludiul hipnotic
al tentaculelor și brațelor,
ca un octopus minion simpatic.
Eu,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta... (Steaua mea...)
Ești steaua care îmi răsare,
Când gânduri negre mult apasă...
Îmi strălucești atât de tare,
Ești altruistă, luminoasă!...
Și m-ai purtat în gând mereu,
Cu inima m-ai îndemnat
Să nu renunț la visul meu,
Și veșnic m-ai încurajat!
Tu mă cunoști între adâncuri...
Mă simți cu inima ta dulce,
Și mă citești prin multe rânduri...
Ca duhul meu, tot să mai urce...
Ești vrednică de o iubire,
Ce este scrisă doar în Cer...
Meriți candoare, împlinire...
Mă încălzești pe timp de ger...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Silvia, Secretar General în retragere
(la prima suflare)
"Încurajare"
când mă gândesc la ideea asta de încurajare
o simt cum mă trage dinspre Interior înspre Exterior.
Este un îndemn de a ieși din tine însuți.
De a te scoate din minți cumva.
Câte minți? De ce "minți"?
Curaj. De exemplu când vezi un politician vorbind la televizor
să crezi pentru o clipă că el e de fapt un prinț din poveste
visător, curat, iubitor, pur, sincer, credul, îndrăgostit
dar blestemat de o vrăjitoare
și transformat în spurcăciunea care gâlgâie acum pe ecran.
Iată curajul.
Să patinezi adică pe fundul prăpastiei întunecate
pavate cu muci de copii. Copilule.
Copilotule al meu.
Rătăcitor.
[...] Citește tot
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mergem și noi spre Apus
Ne duserăm, ne-ntorserăm, făcurăm și cotitura
Întocmai cum face brusc și iepurele săritura
Când este gata ogarul să pună laba pe el,
Să-l apuce de opinci și... să-l scarmine nițel.
Nu mă bag în treaba asta că nu e de nasul meu.
Dacă spun că este bine și pe urmă iese rău!...
Dacă spun că este rău și pe urmă iese bine!...
Să spun că e bine rău, n-a zis nimeni pân' la mine,
Așa că mă dau deoparte și fac tot pe spectatorul.
De altfel, n-aș mai avea cum să pot face pe actorul
Și nici chiar pe figurantul, când piesa a fost jucată
În întregime-n culise, iar cortina ridicată
Spre a se vedea finalul... Antonescu în cătușe,
Aliaților de ieri dându-li-se brânci pe ușe,
În timp ce spre lumina rampei pășește Mihai întâi
Ce-ar fi dat o lovitură de maestru-n bătălii
Se vorbește în surdină de niște forțe oculte
Pe care regele a fost obligat să le asculte
Pentru că erau știute aliaților fidele.
Nu-i clar, dar nu peste mult vom vedea ce e cu ele
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prezent și încurajare, adresa este: