Poezii despre producție și timp
poezii despre producție și timp.
Orașele sunt un fel de crescătorii de oameni
ca marile complexe zootehnice
ca vestitele sere de la Ișalnița
ni se dă porția zilnică de hrană
ni se administrează antibiotice
și ne pregătesc de plătit taxe
un fel de producție umană
dar ca și vacile porcii si puii de avicola
ca și toate aceste complexe de făcut profit
emanăm prea multe noxe
mult prea multe pentru ca într-o zi
să nu ne înecăm în propriul nostru rahat
între timp ne amăgim că suntem o lume minunată
ne arcuim frumos și culegem flori de cireș
admirăm poate ultimii fluturi
și ne aplaudăm singuri
de restul necazurilor e de vină dumnezeu
sau uneori dracu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nota 10 deschis
spălați-vă pe câini 20 de secunde
puteți ieși pentru nevoile mâinilor voastre
este permisă circulația locuinței
se prelungește măsura de relaxare la o lungime de lesă
persoana locuiește 30 de kilometri
bunica a împlinit 40 frontiere
fiica 50 eu 60 plimb
un tablou cu foxterier dezarmant prin biblioteca munițială
puiu ilieșu e un poet 70
săpunul acesta are 80 de grame și mai
ales bătrânii se prăpădesc pe fâșie de-aceea
prezint certificat de producător textier nota
10 bine înainte de moarte
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Univers infinit... după cartea Cheile Secretului (Daniel Sévigny)
În anul nou care-a venit
Eu îmi urez un bun venit,
Cu sănătate și-mpliniri
Prin cheia unei mari iubiri
Și-mi mai urez admirativ
Să fiu din fire pozitiv,
Ceea ce sunt însufletit,
Prin universul infinit...
Sunt scenarist, producător
Al vieții mele de actor
Și-mi voi dicta cum îmi doresc
Căci îndeajuns eu mă iubesc...
Posed o forță mare, știu,
Mă simt din ce în ce mai viu,
Găndul duce în vibrații
Ia contur și intră-n grații...
Depărtat de îndoială
De negație și boală,
Îmi asum numai ce-i bine
Lege-atracției cu mine,
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (8 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronica revistei "Turburele" (fondator Nelu Vasile)
Răsfoind revista-n toate,
Mă întreb cum de se poate
Să ții DEX-ul lângă tine
Și pe deal, când îți revine
Rândul ca să duci la iarbă
Caprele ce-și spun în barbă:
"Noi dăm lapte cu ciubărul,
Să mănânce autorul
De catrene și careuri
Doar produse fără E-uri!
Iar al nost' stăpân, prin fapte,
Face-afaceri necurate
Dând producția de lapte
Pe cuvinte-ncrucișate:
Unuia Teleormăneanul,
Ca să nu priceapă-organul,
I-a dat drept de autor
Fără capre pe răzor!
Apoi intră-n cârdășie
(Cică-așa a fost să fie!)
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă lăbuța (vei da și boticul)
Cri, dă-mi mânuța și fii atentă:
e toamna arborescentă
și nori în amestec cu stele
curg peste autoturismele de pe șosele.
prin toamnă privești ca prin rigla de plastic
din clasa-ntâia: fantastic
se vedea-nvățătoarea ocolită de curcubeu.
trăim într-un televizor color
cu sonorul dat încetișor...
în culori peruzea, lila, ecosez
zâmbim obraz lângă obraz, împreună
ca Frank Sinatra și Joan Baez
sau ca doi hamsteri sub un clar de lună.
Cri a mea, Cri
cu tâmplele sidefii.
mi-au cam ieșit fumurile de celebritate din cap
și viața literară mi se pare mai departe decât insulele Malvine
și fâșnețele de pe stradă mi se par pure obiecte estetice...
nu îmi mai decupez cronicile din reviste,
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
... Sinucigașă diplomație
De viță grizonată, lai jinduind monarhic
O masca-n sânge vânăt, un iluzionistic;
Opinca prin pervers ajunsă un autarhic
Cu simț de colectură, e călău cu simț artistic!
Producător de snoave, regizorul de farse
E-un scenarist ocult, surnoaul machiavelic,
Parșiv, cu zâmbetu-n mașinării nefaste
Se îmbuibând, hulpav... Satanic chip angelic!
Un hoț ce murdărește plin de tupeu, de oprobiu;
Un plângăreț mârșav torsionându-și scenic
O nație nătângă... Tratând-o-n sanatoriu;
Pe unde-s mulți se pare, adoptativi-mucenic!...
... C-un cleaning zi de zi, contorsionând adevăr
Își face bocet morții-nșelând-o mișelește
În sinucigaș spectacol; nici nu-și clintește păr,
Nici fir mânjit cu ketchup. Sfidându-ne privește!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știi de unde vii?
Tot ce trebuie sa știi, e locul din care vii.
Fără a-l cunoaște, te plimbi bezmetic prin palma lui Dumnezeu,
Bătându-te cu pumnii-n piept că ești ateu.
Și-aici nu este vorba de religii,
Căci toate sunt o apă și-un pământ',
Cum obișnuiau să spună străbunii.
Regula deșertăciunii se aplică egal pentru toți, nu doar pentru unii.
Cum îți poți cunoaște originea?
Împrietenindu-te cu liniștea.
Fiind una cu cerul și pământul, interogându-ți gândul.
Observând că indiferent de câte ai avut de îndurat în viață, ești încă în ea, în viață.
Indiferent de cât de multe ori ai plâns, săratul lacrimilor sufletul nu ți-a pătruns.
Ai râs, ai glumit, la petreceri ai chiuit până urechile ți-au asurzit.
Ai stat până târziu în noapte, bântuit de amintiri și șoapte.
Te-ai dus departe, ai urmărit vise pe cerul nopții,
[...] Citește tot
poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud chemarea
pământului și acum
după mulți ani de evadare
din strânsoarea ei
aud șoapta ei în fiecare noapte
îmi cere
îmi cere
să mă întorc în noaptea
părăsită și de ceilalți ortaci
mă cheamă la ea să mă iubească
în felul ei rece și aspru
o să dureze îmbrățișarea ei
până voi trece în lumea umbrelor
apoi ne vom contopi acolo
în subteran depănând
bucuriile noastre comune
câștigurile incomensurabile
durerile mele și oboseala ei
plictiseala ventilată anemic
umbrele celor plecați au început
să perforeze pe uscat
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost acele zile
Era acolo-odinioară o bodegă
Unde ciocneam pahare-n care zâmbea vinul,
Îmi amintesc orele petrecute-n hohote de râs
Și cum, tineri, visam prin fapte mari să ne-împlinim destinul.
Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
Și pe care le credeam fără sfârșit,
Credeam că vom cânta și vom dansa mereu încă o zi,
Că vom trăi cum vrem cât soarele pe cer va străluci,
Că vom lupta și niciodată lupta n-o vom pierde
Pentru că eram tineri, iar valea-n fața noastră verde.
La, la, la, la
Au fost acele zile, da, într-adevăr, au fost acele zile.
Apoi, în profesii și-n vâltoarea anilor ne-am risipit,
Iar ideile, stele căzătoare, s-au prăbușit din ceruri în genune.
Dacă-am avea norocul să ne vedem iarăși în bodega veche,
Ne-am zâmbi cum ne zâmbeam odată și ne-am spune:
Au fost acele zile, dragul meu, pe care le-am iubit
[...] Citește tot
poezie de Gene Raskin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe Mönchsberg (Pe dealul Călugărului)
Unde umbra ulmilor tomnatici pe cărări tocite cade,
Departe de colibele pline de frunze ciobani dormind,
Mereu urmează frigul întunecata siluetă a călătorului
Peste osificatul podeț, glasul de zambile ale tânărului,
Încet povestind legendele uitate ale pădurii,
Mai blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui.
Deci atinge un verde sărac genunchii străinului,
Fosilizatul căpătâi;
Mai aproape susură albastrul izvor al tânguirii femeilor.
Comentarii
Mönchsberg (cel mai înalt punct la 508 m deasupra nivelului mării) este un deal din Salzburg (Austria), care formează panorama orașului cu spatele său alungit.
Mönchsberg a fost numit după călugării din mănăstirea benedictină Sf. Petru.
O poezie iritantă, scrisă în septembrie / octombrie 1913, care pare destul de clară în titlu, care numește un loc, care este în mod clar de înțeles, Mönchsberg lângă Salzburg unde Trakl a poposit des. Dar tocmai în contextul acestei concreteți, Trakl ne confruntă cu o mulțime de enigme care sunt greu de interpretat. Limbajul devine tensionat la maxim, înțelesurile încep să plutească acolo unde se arată mai subtil.
Să luăm, de exemplu, al treilea vers al celei de-a doua strofe: "Mai blând un sălbatic vaiet bolnav al fratelui". Avem de a face aici cu o elipsă: "Mai blând un sălbatic..."? Sau cu o elipsă a lui "încet povestind..." referindu-se la verbul versului dinainte? Sau chiar de la "Mai blând... urmează frigul întunecata siluetă..." referindu-se indirect la verbul celui de-al treilea vers din prima strofă (urmează)?
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre producție și timp, adresa este: