Poezii despre prostituție
71 de poezii despre prostituție.
Per total
Van Gogh și-a tăiat urechea,
a dăruit-o unei
prostituate
care a aruncat-o cu
o scârbă
extremă
poezie de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Saxofon
Stăteau îngerii in baruri
Admirând prostituate
Sfinți ce jucau zaruri
Scuipând, dâduși coate.
În umbra ședea ascuns
Oferind alcool mizer
El, mereul neajuns
Cu un chip bleg de frizer.
Cariile lui suflau alene
El ce-a devenit bufon
Ce râdea printre sirene
Demonul cu saxofon.
poezie de Stefan Irimia
Adăugat de Stefan Irimia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtutea
Nu toți cei ce virtutea în slavă o ridică,
În viața personală virtuții se dedică;
E de ajuns o târfă cu ochiul să le facă,
Că "virtuoșii" noștri virtutea o dezbracă.
pamflet de George Budoi din Viciul și Virtutea (17 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Circuit
Singurateca măsea a unei prostituate,
care a murit necunoscută,
avea o plombă de aur.
Celelalte au ieșit ca-n urma unei pașnice învoieli,
Pe asta a smuls-o paznicul cadavrelor
o lăsă amanet și apoi plecă la dans
Căci, spunea el,
numai pământul trebuie să devină pământ.
poezie clasică de Gottfried Benn
Adăugat de Mademoiselle Simone
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personaje
Ce golan salută zorii
Sughițând în pahar
Ce târfă, de te trec fiorii,
Povestea-și spune iar
Târfa cu eter se-mbată
Ca să-și mai dea curaj
După ce stihuri recitat-a
Golanu-i personaj
De-oparte-i dau și plec afară
Să-admir lumina moale,
Galbenă, mată, familiară,
A cerului pe dale.
poezie de Francis Carco din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Leonid Dimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pardon
frecventez pe rând toate cuvintele
ca pe târfele unui bordel cosmic
toate mă înșeală și eu nu pot
să le zic decât să tacă
să le spun eu ce vreau să aud de la ele
dar curvele-s curve
poezie de Horațiu Ioan Lașcu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dodeskaden
Ce-ați făcut cu nebunii din gări?
Măcar ei n-aveau limba de cârpă.
Saci cu pâine, sudoare, țigări
și tăcerea complice și târfă.
I-au cam tras spre polul lor cald
institutele de binefacere?
Le-au extras de sub țeastă smarald,
i-au păpat chiar în faza de coacere?
Om-vagon, bou vagon, palid tren
cu baloturi de silă și ură.
Sunt copilul din Dodeskaden
cu ziare aprinse în gură.
poezie de Mircea Dinescu din Moartea citește ziarul (1989)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!



Izvorul de sânge
Adeseori îmi pare că sângele în vine
Ca un izvor se zbate în ritmice suspine,
L-aud cu limpezime izbind în clipa vană,
Dar în zadar mă pipăi, nu pot să dau de rană.
El trece prin cetate ca prin câmpii destine
Și, prefăcând pavajul în insule divine,
La toți le stinge setea ce-i bântuie, dușmană,
Împrumutând naturii culoarea lui umană.
Și uneori rugat-am un vin de nobil soi
O zi măcar să-mi stingă durerilor noianul,
Dar vinul face ochiul mai clar, mai fin timpanul;
Am căutat uitarea în dragoste apoi:
Ea însă-i pentru mine un pat de spini și bârfe,
În care-mi sorb paharul nesățioase târfe!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!




Vinul singuraticului
Privirea care cheamă a unei curtezane,
Ce ne pătrunde-n suflet, îmbietoare rază
De lună, când pe lacuri dulci scânteieri așază,
Scăldându-și frumusețea în ape diafane,
Bănuții-n care încă mai speră jucătorul,
Al blândei Adeline sărut răscolitor,
Și muzicile care, adânci ca un fior,
În inimi, de departe, ne reaprinde dorul,
Decât acestea toate, butelie adâncă,
Mai scumpă-mi ești, balsamu-ți l-îmbogățește încă
Și mângâie visarea poetului în zori;
Tu, viață, tinerețe, speranțe-i dai, mândrie,
- Comoară-n veci aprinsă celor în sărăcie,
Fiindu-ne asemeni cu zeii-nvingători!
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Remușcare postumă
Pe când tu vei dormi, frumoasă-ntunecată,
De-a pururi, în funest și negru-așezământ,
Când îți va fi castelul - o groapă-adânc săpată
Și-alcovul - doar o hrubă in jllavul pământ,
Când huma îți va stinge a sânului văpaie
Și șoldul care-ascunde prea galeșe mlădieri,
Când lespedea va-închide a inimii bătaie
Și-a mersului ispită, golindu-te de vreri,
Mormântul, bun prieten cu setea-mi infinită
(- Căci pe poet oricând îl înțelege huma -)
Îți va-îngâna în noaptea pe veci de somn lipsită:
"Nedemnă curtezană, la ce ți-e bun acuma
Că-n viață, ce plâng morții nicicum n-ai vrut să știi?"
Și-n trupul tău un vierme - regretul - va scobi.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre prostituție, adresa este:
