prostituţie

Per total

Van Gogh şi-a tăiat urechea,
a dăruit-o unei
prostituate
care a aruncat-o cu
o scârbă
extremă

poezie de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saxofon

Stăteau îngerii in baruri
Admirând prostituate
Sfinţi ce jucau zaruri
Scuipând, dâduşi coate.

În umbra şedea ascuns
Oferind alcool mizer
El, mereul neajuns
Cu un chip bleg de frizer.

Cariile lui suflau alene
El ce-a devenit bufon
Ce râdea printre sirene
Demonul cu saxofon.

poezie de Stefan Irimia
Adăugat de Stefan Irimia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virtutea

Nu toţi cei ce virtutea în slavă o ridică,
În viaţa personală virtuţii se dedică;
E de ajuns o târfă cu ochiul să le facă,
Că "virtuoşii" noştri virtutea o dezbracă.

pamflet de George Budoi din Viciul şi Virtutea (17 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circuit

Singurateca măsea a unei prostituate,
care a murit necunoscută,
avea o plombă de aur.
Celelalte au ieşit ca-n urma unei paşnice învoieli,
Pe asta a smuls-o paznicul cadavrelor
o lăsă amanet şi apoi plecă la dans
Căci, spunea el,
numai pământul trebuie să devină pământ.

poezie clasică de Gottfried Benn
Adăugat de Mademoiselle Simone
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personaje

Ce golan salută zorii
Sughiţând în pahar
Ce târfă, de te trec fiorii,
Povestea-şi spune iar

Târfa cu eter se-mbată
Ca să-şi mai dea curaj
După ce stihuri recitat-a
Golanu-i personaj

De-oparte-i dau şi plec afară
Să-admir lumina moale,
Galbenă, mată, familiară,
A cerului pe dale.

poezie de Francis Carco din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Leonid Dimov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pardon

frecventez pe rând toate cuvintele
ca pe târfele unui bordel cosmic

toate mă înşeală şi eu nu pot
să le zic decât să tacă
să le spun eu ce vreau să aud de la ele

dar curvele-s curve

poezie de Horaţiu Ioan Laşcu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dodeskaden

Ce-aţi făcut cu nebunii din gări?
Măcar ei n-aveau limba de cârpă.
Saci cu pâine, sudoare, ţigări
şi tăcerea complice şi târfă.

I-au cam tras spre polul lor cald
institutele de binefacere?
Le-au extras de sub ţeastă smarald,
i-au păpat chiar în faza de coacere?

Om-vagon, bou vagon, palid tren
cu baloturi de silă şi ură.
Sunt copilul din Dodeskaden
cu ziare aprinse în gură.

poezie de Mircea Dinescu din Moartea citeşte ziarul (1989)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul de sânge

Adeseori îmi pare că sângele în vine
Ca un izvor se zbate în ritmice suspine,
L-aud cu limpezime izbind în clipa vană,
Dar în zadar mă pipăi, nu pot să dau de rană.

El trece prin cetate ca prin câmpii destine
Şi, prefăcând pavajul în insule divine,
La toţi le stinge setea ce-i bântuie, duşmană,
Împrumutând naturii culoarea lui umană.

Şi uneori rugat-am un vin de nobil soi
O zi măcar să-mi stingă durerilor noianul,
Dar vinul face ochiul mai clar, mai fin timpanul;

Am căutat uitarea în dragoste apoi:
Ea însă-i pentru mine un pat de spini şi bârfe,
În care-mi sorb paharul nesăţioase târfe!

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul singuraticului

Privirea care cheamă a unei curtezane,
Ce ne pătrunde-n suflet, îmbietoare rază
De lună, când pe lacuri dulci scânteieri aşază,
Scăldându-şi frumuseţea în ape diafane,

Bănuţii-n care încă mai speră jucătorul,
Al blândei Adeline sărut răscolitor,
Şi muzicile care, adânci ca un fior,
În inimi, de departe, ne reaprinde dorul,

Decât acestea toate, butelie adâncă,
Mai scumpă-mi eşti, balsamu-ţi l-îmbogăţeşte încă
Şi mângâie visarea poetului în zori;

Tu, viaţă, tinereţe, speranţe-i dai, mândrie,
- Comoară-n veci aprinsă celor în sărăcie,
Fiindu-ne asemeni cu zeii-nvingători!

sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remuşcare postumă

Pe când tu vei dormi, frumoasă-ntunecată,
De-a pururi, în funest şi negru-aşezământ,
Când îţi va fi castelul - o groapă-adânc săpată
Şi-alcovul - doar o hrubă in jllavul pământ,

Când huma îţi va stinge a sânului văpaie
Şi şoldul care-ascunde prea galeşe mlădieri,
Când lespedea va-închide a inimii bătaie
Şi-a mersului ispită, golindu-te de vreri,

Mormântul, bun prieten cu setea-mi infinită
(- Căci pe poet oricând îl înţelege huma -)
Îţi va-îngâna în noaptea pe veci de somn lipsită:

"Nedemnă curtezană, la ce ţi-e bun acuma
Că-n viaţă, ce plâng morţii nicicum n-ai vrut să ştii?"
Şi-n trupul tău un vierme - regretul - va scobi.

sonet de Charles Baudelaire, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!