Poezii despre proverbe și tăcere
poezii despre proverbe și tăcere.
Învăț din stele
Dacă rupi o buruiană din lutul uscat
atunci lutul plânge și buruiana moare?
Dar răspunsurile le-am cunoaște imediat
de-am avea printre stele o învățătoare.
Și totuși îmi apare de nicăieri un semn
printre ramuri ce-ascund cuvinte împletite,
într-un proverb uitat pe o cruce de lemn
lângă frica înghețată de vise uimite.
Din cuvântul adus la marginea tăcerii
de valurile lăsate pe unda lacului,
am ales din șoaptă lumina mângâierii
și frunzele uscate din genele izvorului.
Ecoul cu iubirea din vers eternitate,
are taina culorilor răsărind sub pleoape
și prin aripi pe cuvânt și zâmbete uitate
chem amurgul dar răsăritu-i mai aproape.
poezie de Constantin Rusu (noiembrie 2010)
Adăugat de Constantin Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am să înalț
Am să înalț un mausoleu în aer,
Într-o culoare mov și fără vaier,
Nonconformist și insipid și simultan,
Ca un proverb sau epitalam.
Să-mi fie trupul risipit în pulberi,
Suflet al meu, tu nu ai să mai suferi,
Inadecvat la viața viitoare,
Schimbându-mi cursul precum râul înspre mare,
Indiferență, pace și cadență,
O remediere la o ultimă scadență,
Un loc comun, o meditație, mixtură
Pentru durerea ce mă-mbată și mă fură,
Megalomanic, antologic, providență,
Memento mori, pace și cadență.
*******************************
Capul meu stă pe tava privirilor voastre,
Tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră,
Cum de nu pot muri după ce am scris un poem?
Înalț privirea, în jurul meu nu s-a schimbat niciu semn,
Nu mai pot citi, nici ochii să-i închid,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mausoleu
Am să înalț un mausoleu în aer,
Într-o culoare mov și fără vaier,
Nonconformist și insipid și simultan,
Ca un proverb sau epitalam.
Să-mi fie trupul risipit în pulberi,
Suflet al meu, tu nu ai să mai suferi,
Inadecvat la viața viitoare,
Schimbându-mi cursul precum râul înspre mare,
Indiferență, pace și cadență,
O remediere la o ultimă scadență,
Un loc comun, o meditație, mixtură
Pentru durerea ce mă-mbată și mă fură,
Megalomanic, antologic, providență,
Memento mori, pace și cadență.
*******************************
Capul meu stă pe tava privirilor voastre,
Tâmplele îmi zvâcnesc ca furtuna-n fereastră,
Cum de nu pot muri după ce am scris un poem?
Înalț privirea, în jurul meu nu s-a schimbat niciu semn,
Nu mai pot citi, nici ochii să-i închid,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
În căutare de popor
... Oare de unde mi se trage neamul prost,
fără mândrie, nici morală, toate-n post,
ținute exces, nu-n folosință în orice zi;
eveniment doar, să se știe că ar fi...
cum și proverbul vechi, cu capra, se explică;
de n-o ai tu, e-a altuia, râioasă-i cică,
să o otrăvim, așa să moară și stăpân,
că Dumnezeu nu s-a uitat la cine-i bun
și, chiar de ești umflat de toate, nu se cade
să te arăți, cu mâini întinse... rău ți-ar șade,
nu mai poți cere vreo pomană să înfuleci,
nici de obraz, cu mort, ce n-ai, nu poți să-ntuneci,
iară să vrei să ai mai mulți nu-i o rușine,
chiar de-ai palat, ești plin de aur... ia ce-ți ține,
lasă-i pe proști, ce au muncit, să-ți dea mâncare,
doar tu "stăteai", 'n a lui cuptor, să-i ții pe-ogoare,
tu, plin de grade și ei arși și-acum, la bani,
ce-i meriți tu, cu haine gratis, ei ciobani...
e plină țara de valori, zise elite,
ce și-azi din vorbe în lozinci sunt poleite,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbul [The raven]
Într-o noapte tristă tare, cugetam fără-ncetare
La învățături uitate ce mă năpădeau de zor
Moțăind culcat pe-o parte, o bătaie sună-n noapte,
Cineva părea că bate, bate-n ușa mea ușor.
Zic, "Vreun călător, pesemne, bate-n ușa mea ușor
Doar atât, un călător".
Amintirea mea e bună, era iarnă, prima lună;
Jarul muribund fantoma și-o plimba jos pe covor.
Ah, doream o dimineață; în zadar ceream povață
De la cărți triste la față, c-am pierdut-o pe Lenore
O mândrețe de fecioară, îngerii îi spun Lenore
Nume-aicea pieritor.
Și foșnea ca o hârtie draperia purpurie,
Îmi dădea fiori fantastici, mă speria îngrozitor;
Să nu stea inima-n mine, îmi tot repetam, vezi bine,
"E vreun călător ce vine și acum e în pridvor,
Și-a venit în noaptea asta și acum e în pridvor
Poate doar întâmplător".
[...] Citește tot
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai spus tu, nu se poate
(Oglindiri în clipa lungă dintr-un gând căzut din lună)
Motto: "Fă bine și aruncă-l în drum pentru că nu știi când îl vei găsi"
(proverb armean)
1.
Spune tu că știi ca mine
Ce e rău și ce e bine
Cum țintise Delianul
Punctul despicat în anul
Când, din graba ei, o clipă
Se lipi de Infinit
Luna a rămas gravidă
Și povestea s-a sfârșit...
2.
Tu văzuși într-o oglindă pusă-n colț să nu se vadă
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine dă, lui își dă...
Lângă un sătuc de munte, în hățișuri nepătrunse,
Un bătrân, adus de spate, un bordei mic își făcuse
Sub un fag cu umbră deasă, din pământ și din nuiele,
Petrecând în sărăcie, între flori și păsărele.
Făr de nici-o mângâiere, far de nici-un ajutor,
Rezemat în niște cârje, sprijinea al său picior.
Chinuit așa, sărmanul, își ducea al vieții fir,
Până când l-o duce lumea din bordei, la cimitir.
Uneori, pleca bătrânul către satu-n sărbătoare,
Gârbovit, cu tolba-n spate, să cerșească demâncare,
Arătându-și trist durerea prin zicala lui de pace:
"Cine dă, lui își dă, tată, cine face, lui își face''!
Îl știa de mult tot satul și, la orice sărbătoare,
Cei cu inima miloasă îi da-n tolbă demâncare.
El, atunci, cu voce slabă, mulțumea, zicând cu pace:
"Cine dă, lui își dă, tată, cine face, lui își face''!
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Diaspora Pro Romania
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Glossă dușilor bătrâni
În râu de crini imperiali,
Sub margarete de lumini,
Mereu mai triști, proverbiali -
Sunt ale noastre rădăcini.
Tăcuți, la tâmple de ninsori,
Își duc pedeapsa de a fi
Și trec etern strălucitori...
Și trece fiecare zi...
În râu de crini imperiali,
Uitând de rostul lor de-aici,
Adorm, visându-se copii,
Nemuritorii mei bunici.
Și flori de nea îmi cad în păr,
Lumină pentru mai târziu,
Sunt înger și am prins să zbor
Pe cerul nopții vioriu.
Sub margarete de lumini,
Privire învelită-n jar
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Proverbial
Mă scol cu noaptea-n cap
Și rămân ziua negru,
La fel; nu pot să scap
De vise pe de-a-ntregu'.
Mă culc pe o ureche
De gafe plictisit
Și știu că nu-s pereche
De fiu în risipit.
La mort îmi răcesc gura
Că nu-i mai am pomană
Prieteni, aventura,
Să-mi oblojească rană...
Mă strig să se audă
-Cât încă nu-i târziu
Și chiar de fac în ciudă-
Că-s bun în tot ce știu!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre proverbe și tăcere, adresa este: