Poezii despre rândunele și timp
poezii despre rândunele și timp.
Oaspeții caselor noastre, cocostârci și rândunele,
Părăsit-au a lor cuiburi ș-au fugit de zile rele;
Cârdurile de cucoare, înșirându-se-n lung zbor,
Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.
catren de Vasile Alecsandri din Sfârșit de toamnă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul viorii
Vioara cântă
Ca un foșnet de frunze
mâinile arcuiesc sunete
ca un zbor de rândunele
tulbură amintirile
cuvinte regăsite
în praful timpului
fulgerând flacăra
la lumina notelor.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statornicie
Cresc
cu rădăcinile-n sus
sunt copacul vostru
cel mai supus
priponit de-o rază de lună
cu crengile înfipte-n pământ
eu sunt rândunica nebună
și toată iarna o să vă cânt.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mijloc de codru
La mijloc de codru des
Toate păsările ies,
Din huceag de aluniș
La voiosul luminiș,
Luminiș de lângă baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănându-se din unde,
În adâncu-i se pătrunde
Și de lună și de soare
Și de păsări călătoare,
Și de lună și de stele
Și de zbor de rândunele
Și de chipul dragei mele.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Mitras Andrada
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
Unde urmărește întristata liră flautul săltăreț?
În josul șesurilor vaste cu cireși înfloriți, pe malul cu sălcii plângătoare.
Doamna Casei de la Est îmbătrânește fără a avea pereche,
Soarele strălucitor în crucea amiezii, ultima lună de primăvară pe sfârșite.
Prințesa Li-yang are patrusprezece ani,
În răcoarea zilei, după Sărbătoarea Ploii, împreună cu cineva se pierde-n contemplare.
... Vino acasă, înclină-te și te rotește până la al cincilea ceas.
Două rândunele sub căpriorii acoperișului aud un oftat prelung.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Linogravură cu paranteze
Râul nu curge.
Pe pământ
toate apele sunt stătătoare.
Pasărea nu zboară. Lumea întreagă
a-ncremenit în rame.
Valurile nu mai lovesc malul,
toate malurile sunt fluide.
Tot ce e călător
din adâncul somnului încet se ridică,
dar tot mai greu își găsește echilibrul -
pe balanța aripilor de rândunică
se cântărește destinul zilei.
poezie de Urszula Koziol din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut-ai... oceanul...
Trecut-ai peste oceanul cel albastru
În pragul toamnei, ca o rândunică;
Din mine, rugi spre ceruri se ridică
C-am rămas cu sufletul sihastru.
Acum, când viața este tot mai mică
Mă simt ca un soldat captiv în castru
Cu gândul să te caut pe un astru
Pe care Demiurgul mi-l indică.
Mai trece-un timp, de săptămâni ori luni
Ca rugile să fie împlinite
Cu har coborâtor din îngeri buni.
Pe fruntea-ți albă voi așeza cununi
Din florile câmpiei înverzite
Cu ale mele doruri împletite...
sonet de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica întârziată
Mii de păsări și-au crescut mari puii din cuib,
Numai rândunica de toamnă-a pierdut timpul.
Se-apropie Ziua Ei.
De ce are nămol și fire de paie-n plisc?
Nu-și dă seama că vara s-a dus,
Dansează-n briza serii.
Toate pe pământ se petrec în același chip,
Nu doar în cuiburile rândunelelor.
NB. "Ziua Ei" în China antică era Ziua Toamnei.
poezie de Bai Juyi,772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rândunica întârziată
Mii de păsări și-au crescut mari puii din cuib,
Numai rândunica de toamnă-a pierdut timpul.
Se-apropie Ziua Ei.
De ce are nămol și fire de paie-n plisc?
Nu-și dă seama că vara s-a dus,
Dansează-n briza serii.
Toate pe pământ se petrec în același chip,
Nu doar în cuiburile rândunelelor.
NB. "Ziua Ei" în China antică era Ziua Toamnei.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De primăvară
Pășește ușor. Rân-du-ne-le-lee... (!)
Rândunelele s-au încurcat
în părul vălurind
al călugărițelor.
Peste spinările orizonturilor
se despletesc culori abandonate
peste umăr.
E ora înaltă!
Se-așează nimb peste toate
și-n aer plutesc
lungi poduri zburătoare.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre rândunele și timp, adresa este: