răsfăţ şi visare

Aşterne iar patul

Abia astept
să te văd
pentru că am visat
cum crescuse iarba
în fata unei inimi.

Te chemam să vii
în voalul de mătase
muză şi mireasă
slobozind îngerii
frumoşi
ai fericirii.

Femeie cu părul blond
sărut şi răsfăţ
prin visul ce doare
asterne iar patul
dragostei
în soare.

poezie de Nicu Petria (2008)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflexii

În inima naturii, răsfăţul să îţi fie,
de vrei pe lumea asta
iubirea divină să o simţi,
doar ea, poate alinta pe braţele-i caline,
ce ochii tăi râvnesc,
ce trupul tău visa,
aşa, cum nimeni, niciodată,
acest verde răsfăţ
sub cerul însorit sau înnorat,
nu poate să ţi-l dea.

poezie de Valeria Mahok (12 noiembrie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt... eşti...

Speranţă sunt... spre tot ce-i bine
Sunt strop şi cad uşor pe tine;
O clipă sunt şi,
mă opresc să-ţi mângâi visul
cu mine...

Îmi eşti ocean şi mă răsfeţi
Cu ochii tăi să râd mă-nveţi
Şi-o fericire să pot păstra cu mine încă
zece vieţi!

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigraf unei tinere fete

Ne mai amintim.
De parc-a fost odată
şi toate ce din nou o să mai fie.
Ca şi lămâii cruzi purtai sânii de fată
de a lui sânge clocotind legată.

- Acelui zeu.
Acel refugiat
acela ce răsfaţă sânii de fecioară.
Dulce ş-aprins ca visul tău curat
umbrindu-ţi tinereţea preacurat
şi aplecat ca geana-ţi stinsă în afară.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigraf unei tinere fete

Ne mai amintim.
De parc-a fost odată
şi toate ce din nou o să mai fie.
Ca şi lămâii cruzi purtai sânii de fată
de a lui sânge clocotind legată.

- Acelui zeu.
Acel refugiat
acela ce răsfaţă sânii de fecioară.
Dulce ş-aprins ca visul tău curat
umbrindu-ţi tinereţea preacurat
şi aplecat ca geana-ţi stinsă în afară.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor (1926), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită ei, TRĂIM

În viaţă
există ceva
care nu doarme
decât odată.
Acel ceva este inima.
Ea continuă să bată..
Luptă pentru viaţă,
Cu vise ne răsfaţă.
Noi suntem datori
să-i mulţumim,
Că datorită ei,
TRĂIM.

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă de clipă

Gândul bun cu DA începe,
Energia Ei i-o dăruieşti,
O iubeşti, o preţuieşti,
Răsfăţată este, dar pricepe
Grija care o-nconjoară,
Ea te urcă, te coboară.

Iar de-i sufletul pereche,
Oferind clipă de clipă,
Răsplata de a-ţi sta de veghe
Darul ei e fără risipă,
Aură de împlinire,
Cuvânt blând rostit în şoaptă,
Har, deplină dăruire,
E un vis trecut în faptă.

acrostih de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 43

Când ochii mi-i închid ei văd mai bine
Că ziua n-au prea multe de aflat;
Dar când adorm, în vis pornesc spre tine
Şi-n beznă, vii, viu bezna o străbat.
Tu, umbră ce dai umbrelor splendoare,
Fă umbra ta aievea să-mi apară;
Când ochii orbi o văd strălucitoare,
În clar de zi va străluci mai clară.
Încântă-mi ochii, spun, că tare-aş vrea
Să-i văd pe-ai tăi în fapt de dimineaţă
Aşa cum toată noaptea umbra ta
În somnu-mi greu privirea mi-o răsfaţă.
Când nu te văd, mi-e ziua noapte-ntreagă
Şi noaptea-i zi când visele te-ncheagă.

sonet de William Shakespeare din Sonete (1609)
Adăugat de Miron Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de seară

Peste salcâmii înfloriţi
Seara încet se lasă,
Îmbăiaţi în valuri de parfum,
Păşeam încet spre casă,
Cu pieptul plin de verde alpin
Şi pacea mult visată,
Ascunsă în raftul cu dorinţi,
De noi doi sărutată.
Accent divin, cu sfinţi cuminţi
Sub pleoapa înstelată,
Pe braţul viu să mă alinţi,
Să nu uit niciodată
Răsfăţul raiului sublim,
Iubire parfumată.

poezie de Valeria Mahok (5 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atârnată de uitare ca o uşă

Atârnată de uitare ca o uşă
se refuza, încet, privirii;
a fost femeia pe care am iubit-o,
dar de prea multe ori ea dormea asemeni
unei căprioare mecanice răsfăţate,
în vreme ce pe mine mă durea tăcerea metalică
din visele ei.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!