Poezii despre reciprocitate și timp
poezii despre reciprocitate și timp.
* * *
Voi trece pragul de iarbă
sub care curge raiul din noi,
păsări cu aripi de porțelan ni se arată în vis
iar mâinile care vor să le atingă se fac poeme-
dintre acelea ce înfloresc numai în barba lui Dumnezeu.
Știu că iubirea e pâinea frământată de îngeri,
de aceea ne vom așeza la masă
și vom tăcea până ce luna își va arăta ochiul,
iar atunci când noaptea ne va lua de mâini
ne vom lumina reciproc.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
De ziua ta, iubito-ți scriu
Cu sufletul cuprins de dor
Și-o spun făr' a fi palavragiu
Că fără tine aș vrea să mor.
Să te alint, cu mâna tremurândă,
Și peste tot să te sărut cu foc,
Să mi se pară o colindă
Ce ne-o cântăm noi reciproc.
Și apoi să ne iubim ca doi nebuni
Și așa cum știi deja, mereu să te sărut,
Acum, de astăzi, până luni
Și apoi s-o luăm de la-nceput.
La mulți ani, copilă bună,
Să-ți fie viața sărbătoare,
Să fim tot timpul împreună,
Cuprinși de dor și mare-ardoare.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina de april
Ți-aduci aminte lacrima de zeu,
încremenită-n zarea cenușie
născând trei arce mari de curcubeu
din însoțirea cu lumina vie
ce ne lega privirile profunde
în care reciproc ne scufundam
descoperind sfioși în limpezi unde
luciri de perlă-n care doar speram?
Și cum sub pasul meu felin
alunecând prin roua dimineții
scotea pământul aburi de suspin
înfiorat de apăsarea vieții?
În zorii zilei blânde de april
privirea ta cu verde iz de iarbă
găsea în ochii mei pământ fertil
în care rădăcinile să-și piardă...
[...] Citește tot
poezie de Adina Stoicescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi
sfârșitul lumii începuse deja când ne-am adus buzele împreună
spre sărutul vorbei,
bârfeam orice particulă din existențele noastre ciudate
în sensul că nu trăiam,
doar ne evaporam duhurile spre clipă,
din secundă țipa veșnicia
și iar carnalitatea ne împingea
spre a ne bea reciproc sângele,
în nupțialitatea nopții
de doi erau carnagii
în sensul că ne (a)mestecam în limbă
relieful trupurilor, vorbind
un grai de pace apoi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Becul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă
dacă te-aș regăsi
ți-aș povesti în sfârșit
de ce m-am născut o dată
și am murit de câteva ori
tu ai să râzi-clopot
apoi ai să plângi-toacă
ne-am putea
număra singurătațile reciproc
tu din trecutul meu
și eu din al tău
am putea urca în hamacul lunii
să privim desfrunzirea timpului
și te-aș întreba timid
dacă mai doare tatuajul
de pe inimă cu numele meu
tu ai putea să mă-ntrebi
dacă ți-am păstrat ultimul sărut
pe retina Ochiului
apoi întristați de clepsidra zgârcită
ne vom lua rămas bun
[...] Citește tot
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baldachin
Deschide corabia de frunze a pădurii
zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineții
taurul luminii cu coarnele buclate în fântâni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupțial
această glastră a arborelui genealogic
presărați peste el mălaiul canarilor
rupeți pâinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
și pune între neant și viața din toate zilele
apostrofa pliscului său
în plicuri scrisorile sunt mâini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traiectoria sângelui
întârzie trimisă epistola păsărilor.
Pat nupțial crizantema nopților de fosfor
în zâmbetul tău a plâns un bébé poetul
un bébé sanguin atletul 1½ kgr. Lindberg
dintr-o infimă dizenterie putea muri Attila
Guillaume II ș. a. m. d.
Umblă prin sânge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll (august 1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Troc vital
M-am gândit să-mi fac viața sul,
S-o strâng când simt că prea s-ar pierde,
Sau ca s-o curăț, de-i murdară...
Depozit s-o pun la scop nul,
S-o rotunjesc în pururi verde...
Roșu covor s-o întind, pe-o scară.
Așa, mă întreb cum s-o fac lucru,
Că de-i a mea, la propriu s-o am.
Nu să dispună ea de mine,
Să-mi stoarcă-n lacrimi, dulce-sucu',
Să mi-o transform din timp, în ban...
Să-mi cumpăr nouă... de nu ține.
Îmi caut membri pentru club;
Să ne plătim toți cotizații
Pentru un fond, la reciproc...
Nu să plătim dobânzi la cub,
Cu zilele s-avem tranzacții!...
Poate Divin ne-acceptă troc...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverență
Simt că nu-s vrut, pentru prezență,
Plictisitor, un emul poate,
Pierdut 'ntr-atâta dat din coate...
E timp să fac o reverență!
Nu-i important har, competență,
Că peste tot familii-s, triburi,
Haite feroce; cor de triluri
Se înalță afon... Vreau reverență!
E ca la școală; nu-i absență,
Că nu-i vreun bai, totul se-ascunde
De ai talent de-a nu răspunde,
Ce nici nu știi... Dai, reverență.
Toți, peste tot își dau licență,
Ca-ntr-o prostie aliterată,
Își diplomând titlu-n erată,
Fără vreun gând de... reverență?!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Experiențe fără concludențe...
E lipsa, existență?
Potența-i, impotență?
E lucrul, energie?
E masca, efigie?
Trăitu-i, evidență?
Amoru-i, dependență?
Ce-a fost, o să mai fie?
Cantata-i, elegie?
Întoarcerea e, nou?
Răspunsul e, ecou?
Dorința-i, reciprocă?
Neștiința, se invocă?
Urâtul e, frumos?
Ce-i sus, poate fi jos?
La crimă este, leac?...
Pedeapsa-i an, sau veac?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arte îngemănate
trăiesc cu muzica o lume de extaze reciproce
este ca și cum aș fi mângâiată de îngeri
ce dar divin e melodia inimii precoce
leagă lumile în suflet cu depline înțelegeri.
fiorul pur al devenirii cu slova îl trăiesc
vârtejul timpului în universul de cuvinte
febra de aspirații care se contopesc
cu sângele meu cu freamătul din minte.
muzica și poezia două arte magistrale
care doar îngemănate fac în inimă spectacol
le trăiesc pe amândouă cu emoții viscerale
mă simt binecuvântată, mângâiată de miracol.
simt limpezimea lor ca râul într-o vale
sunt pentru sufletul meu energii ideale.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre reciprocitate și timp, adresa este: