Poezii despre recoltă și timp
poezii despre recoltă și timp.
Hyperion, ce din genune
A răsărit pe-albastra boltă,
E-a zilelor dintâi minune,
Ce-a strâns a stelor recoltă.
catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această pâine pe care o rup
Această pâine pe care o rup a fost cândva grâu;
Acest vin printr-o neștiută fibră
Își făcuse cale în fruct.
În timpul zilei sau în vântul nopții omul
A cules recolta, a curmat fericirea strugurelui.
poezie de Dylan Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic prostesc
Brusc lucrurile nu mai sunt vesele
Când nu-ți mai zâmbește
Vânzătoarea sau frizerul.
Dar aș vrea ca la vederea mea
Să se bucure toți, ca de soare.
Și chiar dacă sora îmi recoltează sânge din deget,
Să zâmbească în acest timp.
Nimic prostesc în a visa așa ceva.
Știu bine,
Că m-am născut pentru fericire.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări către o stea
Stea care subt carul cel mare abia licărești
nedumerită-ntre șapte lumini, a cui stea ești?
Ești steaua lui Verde-mpărat duhul nemântuit?
Ce sărbătoare scutești? Ce ceas împlinit?
Aperi un mare mormânt, sau vreo apă vindecătoare?
Păzești un norod, o cetate, sau numai o floare?
Peste ce suflet, peste ce sfinte recolte
veghezi mistuită subt vinete bolte?
De ești a mea, păzindu-mi anul și vatra,
n-aruncă nimenea după tine cu piatra?
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olarii
De veacuri ei își au aci lăcașul, de la începutul
cel dintâi, grotești și tâmpi, gușații fără grai.
Olari ei sunt, sortiți să-nmoaie și să coacă lutul.
Ca niște zmei întârziați și blânzi
cu fețe prelungite în cimpoaie,
arhaici inși, își poartă pe sub plai
un vis fragil prin zilele greoaie.
Se-nvârte roata, sfârâind, în orice casă.
De față sunt, în inimă, tiparele bătrâne.
Trudescu-se ca-n somn olarii, și mocnesc lângă cuptoare.
Numai arar sunt cercetați
de vreo lumină și de zâne.
În văile sublimelor recolte
nu este sat cu duhuri mai încete,
dar nici alt sat în care să se ardă
ulcioare mai frumoase și mai zvelte,
cu mijlocul de păcătoase sfinte fete.
poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margine de sat
Mă înconoară ploaia și furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer plutește parfum de primăvară.
Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.
Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă și udă pământul
Sub divina credință, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineață în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduiește-n vânt.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnica problemă, pâinea
Aroma pâinii circulă prin târg
Între sărăcii și disperare
Gulerele albe depun sârg
În ceremonii de consacrare
Și de la sămânță la recoltă
Totul parcă s-a mișcat din locuri
Bântuie cu izuri de revoltă
Nave fără mărfuri, între docuri;
Crește prețul la legume, praz
Ce-ai să faci cu-atâta penurie
Între agonie și extaz,
La ora mesei în bucătărie?
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare
Nu mă voi mai întreba, atunci,
Ci voi ști.
Frunzele se schimbă și florile, și fluturii,
Și după ani și ani rămân aceleași, aceiași.
Sânul mării se înalță suspinând spre lună,
Dar luna și marea rămân întotdeauna aceleași
Ca și-n alte vremuri, copacii stau încordați și singuri,
Și extind golul unui geamăt al acelor alte vremuri.
Tu vei fi tu însuți,
Te voi găsi mai întreg, dar nu altul,
Pentru recolta anilor nefericiți.
Marea respiră, prăsește sau devine mai zgomotosă,
E strălucitoare sau neguroasă și sfârșit de lume:
Și marea-i o permanență a schimbării.
[...] Citește tot
poezie de Raymond Knister, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lunile de iarnă
nucleară de obicei am un nas
modificat genetic de mărimea
unui balot de fân alergen (?!)
și batiste
un set de batiste... e x t i n s e
dincolo de limitele unui strănut
dincolo de
recoltele abundente de miere
nazală zumzăind împletită cu f
ire bățoase de vânt încordat
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă aurie
Toamnă, toamnă aurie,
Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Și zile cu ploi cernite.
Toamnă, toamnă aurie,
S-au stors strugurii din vie.
Porumbul s-a recoltat,
Oile trec la iernat.
Toamnă, toamnă aurie,
Tu faci bolta plumburie,
Aduci ploi, aduci răcoare,
Și-n zbor, păsări călătoare.
Toamnă, toamnă aurie
Cu căciulă brumărie,
Ne aduni pe toți în casă,
Pentru iarna friguroasă.
poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre recoltă și timp, adresa este: