Poezii despre rochia de mireasă și timp
poezii despre rochia de mireasă și timp.
Ageamiu
Estetic și răsăritean
Cu prezență de spirit
El s-a oferit
Să poarte un titlu
La gemul dinspre est
Unde se naște
Priveliștea ca un spot
De lumină diafană
În chip de mască
Pe revoluția planetei
Purtând rochie de mireasă
Pe trupul poeziei
La jumătatea de sus
Vor defila noi poeme
Cu sânge albastru
Pur sânge de facto
La scenă deschisă
O lună plină de stele
Ritual fără limite.
poezie de David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, vara e mireasă
Zile tot mai scurte,
Rochii tot mai lungi,
De-i faci toamnei curte,
Vara o alungi.
Zile tot mai scurte,
Rochii ca de popi,
De-i faci toamnei curte,
Vara o îngropi.
Zile tot mai scurte,
Rochii de mireasă,
De-i faci toamnei curte,
Vara nu se lasă.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima ninsoare
Tăcuți din ceara nopții
împletind poeme,
și eu și tu,
păream de mult bătrâni.
Cu degete lungi și nebănuite
luna ne-a dăruit
ochelari de lumină,
pentru ca, uitându-ne
pe deasupra lor,
să ne vedem și mai bătrâni.
Târziu mi-am dat seama
că luna plecase-n căutarea soarelui
și-n nebunia ei,
își destrămase rochia de mireasă
peste trupurile noastre,
făcându-ne și mai bătrâni.
poezie de Carmen Tania Grigore din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Se lasă seara,
luna iar zâmbește,
de dorul tău
ascult din nou acorduri de Vivaldi,
îmbrac cămașa ta...
și simt cum trupul tot
îmi înflorește.
Ninsoarea de afară
vine tot mai deasă,
în casă este cald,
iar eu adorm în brațele
acelui vis trimis de tine-
și-mi pare că-s lumină
dansând desculță
în rochie de mireasă...
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și mama mea a fost, este o Ana!
te-am scos de la toate plățile lumii
mamă
hainele ți le-am scos din șifonier
am plâns cu paltonul tău
și rochița de vară
în camera ta
miroase a scorțișoară
și a mere coapte în suflet
sunt toate așa cum le-ai lăsat
îmi zâmbești la fel de stingheră
din rochia de mireasă
lângă tata
timpul aici nu există...
uite
în geamul tău
Dumnezeu surâde a viață
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, poemul meu
Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum să dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.
Tu, poemul meu,
mă înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
[...] Citește tot
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antiteză la nevoia de alb
Nevoia de alb mă-nfioară,
Oasele albite de timp,
Trăindu-și tăcerea,
Rochia de mireasă acoperind
Un trup pângărit...
Laptele de la sânul mamei
Cu gust de nicotină și de alcool,
Voaluri înălțat în vânturi aspre și reci.
Doar luna îmi pare că se cunună cu valul,
Acoperind noaptea.
Și atunci mă biciuiește de dor,
Nevoia de negru, de noapte.
Cu el acopăr durere și lacrimi,
Ură și întinăciune,
Dispreț și dezastre.
Apoi mă voi naște un altfel de alb...
În crematoriu de negru.
Nu voi mai fii decât cenușa tăcerii,
Iar fumul se va înălța,
Îmbrăcat în straie albe, primeindu-ne ființa.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea primăverii
A mai murit o primăvară
În rochie albă de mireasă,
În voalul ei de domnișoară
Și giulgiu moale de mătasă.
Hingheri veniți din altă lume
În inimă-au înfipt pumnalul,
Pe cruce n-au scris niciun nume,
A dispărut în timp cu valul.
Din drum întoarsă, sluta iarnă
A pus otrăvuri, se răzbună,
Dureri a început să cearnă
Iubirile să le răpună.
Dar nu e dusă pe vecie,
Va re-nvia și mai frumoasă,
O așteptăm din nou să vie:
-Mireasă-ntoarce-te acasă!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maleficent
îi iubește copilul câinele și pisica
e îmbrăcată pe jumatate in rochie de mireasă
pe jumătate în mire.
implinește 22 de ani.
se bucură ca și-a scuipat o sămânță în daddy al nostru
gurmandă se privește intr-o oglindă perfectă
bea doar cola cappuccino cafea
se apără cu picioarele de struț sau elefant
membră a unei familii din copii și frati
are o afinitate pentru acest secol
urăște sărbătorile
când intră în biserică ne imită mama sau doarme
îmi intinerește cu tăiței din sfeclă și melasă porcul lânos de pe hârtie
boala fratelui meu nu trebuie să afle că
drept mulțumire îi infig cuie in coarne.
poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când soarele apune
Atunci când soarele apune
Într-un sfârșit de luna mai,
Oamenii buni să se-adune,
Bucuroși, într-un colț de Rai!
Să vadă vișinii în floare
Purtând rochii de mireasă,
Când pe-a cerului culoare,
Curcubeele se lasă!
E protecția divină
Ce-ntr-un semicerc se-arată,
Cu un zâmbet de regină,
Pe cupola ei bombată.
Da cât suferă pământul...
E permanent exploatat,
Arșița, gerul și vântul,
De-atâta timp l-au maltratat!
[...] Citește tot
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre rochia de mireasă și timp, adresa este: