Poezii despre rude și vorbire
poezii despre rude și vorbire.
Acasă
Toamnă târzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineața
cu toate lăicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
"Ma temeam să nu-ți fie frig",
zice mama.
Vin rudele să mă vadă,
vorbesc în șoaptă afară
ca la priveghi,
sa nu-mi tulbure somnul
și țistuiesc pe cei mici
să fie cuminți.
Mă aplec să le sărut mâna,
ele și-o smulg îndărăt:
"Nu trebuie..."
rușinându-se de pământul
de sub unghii și din
crăpăturile palmelor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Indiferența
Mă-ntrebi de am sau nu prieteni? Păi nici dușmani eu nu mai am;
În jur e doar indiferență și nu mai sper în ce speram.
Indiferența tuturora alăturată de a mea,
Rezultă una generală și ne-am obișnuit cu ea.
Vezi oameni reci, nepăsători, ce trec pe lângâ suferință,
Parcă-au uitat că sunt creștini, vorbesc în râs despre credință.
Mă înspăimânt când văd că lumea, aproape crede că-i normal,
S-audă zilnic despre drame, de parcă-ar fi ceva banal.
Au devenit indiferenți, cu inima un sloi de gheață,
Nimic nu mai tresare-n ei, nu vezi o lacrimă pe față.
Și ne-am îndepărtat enorm, chiar și de rudele de sânge
Și-atunci când moare câte-un om, aproape nimeni nu mai plânge.
poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maestrul scrie dezlânat
Maestrul scrie dezlânat, merinos,
Elegant, cel vârstnic, mustață deasă,
Frunte netedă, vorbește bolborosit
Ca madam Pythia, fleacuri, dom'le,
Salvare în întuneric, în neant,
Prizonierii se privesc față în față,
Nimeni nu ne obligă să fim stupizi,
Prefer burlescul, Escul, Eschil,
Iar o luăm razna?
Iar apar cronicarii cu șalvarii?
Vârtejul din pâlnie ne absoarbe.
Nu mai trage de cârlig, league.
Adunăm stele cu plasa de piață,
Un acrobat orb merge pe sârmă,
nimeni nu privește de teamă.
Omul cu o mie de degete,
Sună erotic? În loc de lentile,
Două poeme, unul ascuns în mânecă.
Asurzitoare aplauze, între palme
A murit o muscă. Muzica anulează cuvintele.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinceritate absolută
E trist când spui că orice om
Este înlocuibil,
Nici despre stele să nu vorbești astfel,
E trist când refuzi mâna unui prieten,
Mai bine îl pui la zid și-l execuți,
E trist când te afli în război cu lumea,
Nici câinii comunitari nu cunosc acest război,
Eu scriu aici fără floricele de stil,
Doar desenez o inimă
și nu aștept nici un transplant.
Înțelepciunea și lașitatea nu sunt rude,
Diavole, îți propun un pact,
sufletul meu pentru încă o viață,
știu, Faust dorea și el așa ceva,
dar eu sunt frate cu Prometeu,
cred că am să caut o altă cale.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povețele mamei
Oh, mamă bună ce mă-ndemni să fiu mai bun și iertător cu cei din jurul meu!
Oh, mamă dragă ce mă-nveți respectul
Față de părinți, profesori, colegi, vecini, rude, prieteni, sau orișicine,
Că-i om pe străzi sau cunoscut, că-i vechi prieten sau iubit,
Că-i bogat sau sărac, un om oarecare,
Lipsit de iubire, ori lipsit de valoare,
De suflet, de vis,
Ori că-i om de temut,
Sincer sau prefăcut,
Cu toți trebuie să ne iubim și să trăim armonios...
Să ne surprindem zi de zi, cu sărutări, cu zâmbete duioase
Cu lacrimi în ochi să retrăim momentele din viața asta frumoase
Când inimile vorbesc în șoapte, colorând în violet... iubirea.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșucheata Jane vorbește cu episcopul
Am întâlnit episcopul pe drum
Și multe-am spus, și eu și el.
"Acei sâni sunt deja căzuți și fleșcăiți,
Iar acele vine vor seca, fir cu firicel;
Locul tău e în paradisul celest
Și nu în nu știu ce bordel."
"Virtutea și păcatul sunt rude bune,
Iar fără necinste n-ar fi cinste,"-am strigat.
"Prietenele mi-au murit demult, dar acest adevăr
Nu poate fi negat, nici în mormânt și nici în pat,
Adevărul e desprins din mlaștinile trupului
Și de mândria unei inimi calde apărat.
O femeie poate fi mândră și neînduplecată
Dacă iubește, iubirii ascultând chemarea;
Dar Iubirea oare nu și-a înălțat conac
În locul unde se află pișătoarea?
Pentru că nimic nu poate fi unic sau întreg
Neîmpărțit, cum nectarul își împarte floarea."
poezie de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prefă-mă, Doamne,-n vânt!
Prefă-mă, Doamne,-n vânt,
Să văd cine m-ar plânge,
Dacă mâine, în pământ,
Pumn de oase voi ajunge.
Să mă duc la fiecare,
"Rubedenii", cunoscuți,
Să-i văd cu chipuri amare,
Sau hlizând, ce prefăcuți!
Să văd cine-mi duce dorul,
Și-mi jelește căpătâiul,
Care-i falsul, bârfitorul,
Ce ieri îmi pupa călcâiul.
Să văd cui i-am ținut partea,
Și câți vin c-o lumânare,
Câți îmi aplaudă moartea,
Șerpi, având două picioare.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifest pentru sănătatea Pământului
Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim și suferim
De boala bolilor fără scăpare.
Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai și avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep și gol.
Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroșii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieți iovi pe o planetă părăsită.
Și mai avem și straniul obicei
De-a spune, și-n piept a ne și bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifest pentru sănătatea Pământului
Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim și suferim
De boala bolilor fără scăpare.
Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai și avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep și gol.
Noi suntem fiii veacului bolnav,
Noi suntem canceroșii de elită.
Nu ne mai vindecăm cu niciun praf,
Bieți iovi pe o planetă părăsită.
Și mai avem și straniul obicei
De-a spune, și-n piept a ne și bate
Că moartea ne-a făcut averea ei
Vânzând înstrăinata sănătate.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Patrascu Ionut
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Coșmar
În Taimâr, cu-o sanie cu reni
colo pân' și vara viscolește
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaseră săracii! românește.
I-a adus colo tătuca Țarul
și le-a dat pământ, cât vezi în jur,
numai că nu-ntra în el brăzdarul
cică e bocnă anul împrejur.
Și-au rămas: să crească urși în stână
și la sănii să înhame reni,
numai c-au uitat limba română,
dar în buletine-s "moldoveni".
M-au cinstit cu țuică din licheni,
m-au servit cu colțunași din pește,
și mi se jurau că-s moldoveni,
doar că nu pot să vorbească românește.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Dabija (1988)
Adăugat de nicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre rude și vorbire, adresa este: