Poezii despre ruj și timp
poezii despre ruj și timp.
* * *
cineva a vosit geamul cu ruj negru
nu-l săruta privind spre grădină
atâtea urme pe buze și cămăși
noaptea chiar în timpul zilei e de nespălat
poezie de Barbara Gruszka-Zych din Sprawdzanie obecnosci (2004), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murătura stă
în borcan și așteaptă sărutul
buzelor tale rujate extraordinar
e puțin acrișoară cât ai ochelarii
fumurii o vezi ascunsă în spatele
mărarului și crezi că sunt alte
realități dintr-o lume topită lent
în borcanul pictat în mintea plină
de timpul sticlos intrat în gură
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Primele Ore
În sângele învolburat frica bântuie
în perfuzii.
Văzduhul înghite suflarea.
se așterne tăcerea în copaci.
Ninge peste apa interzisă
Umbra vieții miroase a duhoare,
fuga continuă din timpul suferind
spre colindul de iarnă.
Vânătorul sună din goarnă,
căprioare traversează orașul,
într-un decor pustiit
rujul iubirii
își tulbură culoarea.
Se aud primele sirene,
iarba va răsări prin ciment.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul meu
Singurătatea o cânt sub clar de lună
și alung norul ce dă lunii umbre reci,
un sărut ziua de mâine vrea s-o pună
pe dorul potecii pe unde poți să treci.
Și mi-am învelit ale mele doruri
cu taina lacrimii din rugăciune,
cu scânteia picăturilor de rouă,
care dă îngerilor înțelepciune.
Cu versuri am șters rujul surâsului,
iar nopțile uitate le-am ținut la ușă,
în doruri amețite de furtună
și finaluri împrăștiate în cenușă.
Eu dorul l-am cules din bucuria
romanței, horei și doinei românești
și nu pot s-ascund cuvinte-n inimă,
sau să le pun în posomorâtele povești.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul fiului
De astăzi mama va împleti așteptarea
în părul păpușilor din geam
cu cârlionți de mătase din pletele lunii
pe buze le va pune ruj din praful de stele
își va dori la masă fiul
dar acesta nu va mai avea suficientă lumină să
învețe numărătoarea secundelor în drumul spre casă.
în mod permanent
ea va locui în salonul dimineților albastre,
căluții de mare și berzele o vor însoți.
Din coșul lui cu rufe purtate
va scoate cântecul de patefon pe care îl ascultau împreună,
apoi meticuloasă îl va înveli în straie
de duminică.
După amiaza va pregăti cina pentru timpul
șchiop
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nori de noiembrie
nori de noiembrie,
genunchi acoperiți,
priviri din care s-a scuturat cerul.
luna gri coboară pe crengile goale,
odaia se dezumflă adunându-și pereții oftând.
o lume de hârtie tresare în mâini
și-n degetele pline de ghimpi.
o memorie îndură ochiul alb al lunii.
mut iluziile din stânga în dreapta,
împart rimelul pe gene
și rujul pe buze,
îndulcind cuvintele
rămase din resturi de tăceri
și răsturnând copacii în ferestre.
galbenul, albastrul, albul și verdele
se veselesc într-o vază cu flori.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incognito
Rămâne iubito cum am stabilit,
De fapt... și de drept cu ce drept
Să ne lăsăm visurile ascunse in piept
Să ne propunem ce va fi trăit..
Nisipul acum e aici și acuș dispare
Se duce mereu in secunde dune
Ne înalță și scufundă in văgăune.
Vino aici să ne iubim fără orare
Calendare și orologii efemere,
Ia-ți geanta un ruj si un parfum
Nebuni să pornim la drum
Acum aici, acuș acolo...
Să ne iubim incognito
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plastic
orașul respiră ca o hidră
prin tentaculele
de gelatină murdară
e ora la care
oamenii de botox
își pun haine de carnaval
se rujează pe pleoape pe buze pe piept
se revarsă peste trotuare
termite apocaliptice
cu maxilare de fier și inimi de mucava
cine râde mai tare
câștigă o zi de viață în minus
și un tricou cu paiete
așa se învață la școală
cine mângâie un copac
rămâne ultimul
și stinge lumina
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Don Juan
După ce le-a mâncat tone de ruj,
Femeile,
Înșelate în asteptările lor cele mai sfinte,
Au găit mijlocul să se răzbune
Pe Don Juan.
În fiecare dimineață,
În fața oglinzii,
După ce își creionează sprâncenele,
Își fac buzele
Cu șoricioaică,
Pun șoricioaică în păr,
Pe umerii albi, în ochi, pe gânduri,
Pe sâni,
Și așteaptă.
Ies albe în balcoane,
Îl caută prin parcuri,
Dar Don Juan, cuprins parcă de-o presimțire
S-a făcut șoarece de bibliotecă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cufăr cu parfum
O carte pe masă, deschisă
O cămasă cu umbră de ruj pătată
Aruncată intr-un colț de insomnie
Parfumul de pe eșarfă
Ascuns in cufărul de lângă perete
Pe care stau in cumpănire
Imi aduce aminte, aminte
De clipele cu tine
Pe care le citesc cu ochii inchiși
Repetând aceleași citate
Căutând secunde la erate
Dintr-o carte rămasă necitită
Cu litere tușate de ochii tăi
Rămasi in biblioteca
Inimii, prăfuită
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ruj și timp, adresa este: