Poezii despre sacrificiu și timp
poezii despre sacrificiu și timp.
Sacrificii
descendenți ai marelui neam
de mii de ani
statornici aici
precum Carpații
penetranți prin chiuloasa de plumb
a năpastelor.
timpul ne-a cerut sacrificii
și le-am dat
așa cum dă lumina viață
și stropul de rouă bucurie.
poezie de Marin Ifrim din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sacrificiu
Dati in mine fara teama
Si cu bata si cu biciu`,
Daca zeii va indeamna
La acest sacrificiu.
Dati-mi foc sau pe o cruce
Rastigniti-ma ca pe Isus,
Daca moartea mea aduce
Cat un veac nu a adus.
Dati cu mine de peretii
Muntilor stancosi ai sortii,
Daca-apoi in restul vietii
Veti scapa de ceasul mortii.
Exilati-ma pe Luna
Ori pe jaru-atitor stele,
De traiti o clipa buna
Prin durerea carnii mele.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
B blb blb b
eu blb blb blb cer să îmi văd
la aparat copilul decapitat: uite sunt
chiar avraam - capul său
rotit înspre orele 12
(?!) în patul
de vreascuri anii printre capetele de împărat
capul co
pilului meu veritabil veșnic verde
vioi copilul blb, minus doi
printre oi
umblu cu foarfeca-n mână
cer bucle de sacrificiu mi
am lăsat și mustață bl
b blb blb b
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adâncul
adâncul neadormit în noapte
cu o întindere până la căldura zilei
fluturi agitați și îngeri creând miraje fanteziste
cu lanterne light
provocări migrând de sub povara lanțului
toamna dansând pe coregrafie de cocori
și răscoliri neexplicate ce sacrifică secundele verzi
până ce visul biruie locuindu-mă
totul se petrece așezându-mi absența pe norii stranii
poemele devenind bucăți de lună intrând pe fereastră
păcatele fiind lăsate la intrare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minute albe
la marginea cuvintelor armonia se topește ca o ceară,
săbii de ceață discreditează minutele căzute-n visare,
literele își storc ideile pân' la epuizare.
stă ca pe jeratic golul ce murise
gata să-și ocupe locul
pierdut, într-un cromatic adormit.
căi și ceruri divine s-au retras cu foșnetul sacrificat
pe orizontul rămas ca o umbră jilavă.
minutele albe, ca o răsplată a luminii
sugrumate de o altă lucire a unei luni desculțe,
înaintează nevăzut în timpul pus pe fugă.
albastrul își marchează întinderea peste obositul verde
pe drumul uimit fără capăt.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu tu ne mulțumi (Dedicație poetului Vladimir Potlog)
Nu tu ne datorezi recunoștință
Că-ți îndrăznești speranța printre noi...
Tu să ne ierți pe noi, de neputință,
Când te privim cu ochi străini și goi!
O, noi avem a-ți cere iertăciune
De-acceptul tău cu trupul chinuit...
Iscăm blestem, stârnim deșertăciune,
Nu avem timp de-un suflet dăruit!
Noi știm că tu ești miel sacrificat
Și prețul dăinuirii noastre pe Pământ...
Ești absolvirea noastră, de păcat,
Nu tu ne mulțumi nouă, copile sfânt!
Nu tu ne datorezi recunoștință
Tu, miel nevinovat pentru tribut...
Mai dă-ne puțin timp pentru căință,
Să facem astăzi tot ce ieri n-am vrut!
poezie de Iulia Mirancea (10 octombrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lună nouă, lună nouă
Lună nouă, lună nouă,
Dă-mi motive și când plouă
Să te scutur de podoabe,
Să fac mieilor cocioabe
Din sprâncenele de ceară,
Arcuite-n plină seară.
Către mine tinzi podețe
Moleșite de blândețe...
Lună plină, lună plină,
Să-mi sacrifici o virgină,
Care plânge-n umbra ei.
Du-o-n casele cu miei
Să se-aprindă lumânare,
Să mocnească-n desfrânare,
De la ultimul pătrar
Până piere pe altar.
Lună nouă, lună plină,
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să mă ascund?
îngerul cel bun și îngerul negru
petrec amândoi la o masă,
ca un botez pentru timp,
să-l sacrifice
nu s-au hotărât
doar beau,
în oglindă privesc absenți
lumea aprinde candele,
în parcuri trec amenzici,
își știu statuile
dar uită cum îi cheamă,
în adunări rostesc iertări
nu-s vinovați de umbre,
gândul le umple cupele cuvintelor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngenunchiat...
... mă rog vieții în genunchi
să-mi scurgă pe piept dintre lacrimi, pe trunchi,
din ploaia de timp ce spală vecie,
mă rog în genunchi fericirea să-nvie.
... tot pleacă învieri, depărtându-se Paște
din miei, sacrificiu făcuți a se naște
chiar rugi de se îngână-n prieri din rărunchi,
de-o lume ce merge prin viață în genunchi.
... se strâng câmpuri, pline de grâu, în mănunchi,
să scoale din foamea de-o lume, în genunchi
târând brazde, arate pe chip împietrite,
rigole săpând veșnicii nesfârșite.
... mă rog omenirea să nască noi prunci
din mările înalte în abis, nori adânci,
cerșind, ei la rând, pe-un covor de genunchi,
că timp eu n-o s-am, de sortitul... de junghi.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ochii
ți-aș reclădi în suflet un castel,
cu turnuri mari de rouă și de vise
și aș păși cu pasul meu fluid
cu toc înalt și pleoapele închise.
eu sunt frumoasa oarbă care vede,
prin lacrimi și prin cețuri fumurii
tu ești acel care distrugi castele,
iubirea o închizi în colivii.
doar oarbă eu te văd într-adevăr,
acum, când te ating, te pot simți
sub palma mea renaști a câta oară...
dar nu mai văd, iar tu nu poți vorbi.
eu n-am știut atunci să te iubesc,
tu n-ai știu de granițe și legi
suntem străini cu vize expirate.
o oarbă și un mut. cum să alegi?
[...] Citește tot
poezie de Nuța Istrate Gangan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sacrificiu și timp, adresa este: