sarcasm

Sunt mii de eu

Sunt mii de munţi care ar vrea să urle
Sunt mii de vânturi ce ar vrea să stea
Sunt mii de gânduri ce aleargă glasul
Sunt mii de Eu ce ies din Karma mea.
Căci noi trăim într-o enigmă
E primul rid pe faţa ta
E doar sarcasmul ce îndrumă paşii
Doar o dorinţă de a te crea.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegere

Răspunsurile la esenţialele-ntrebări,
cele ce nu dispar în timp,
ci revin cu şi mai mult sarcasm,
sunt chiar în noi,
adânc ascunse!

Acolo unde,
evitam să interogăm
cu teama stupidă de a nu ne afla slabi,
şi groaza morbidă că ne vom descoperi,
pe noi!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inutil

Fug, alerg
în pleonasm...
N-ajung, nu prind
în sinonim.
Criticu-l şterg
Pentru sarcasm...
Suflet aprind
la anonim.

Sunt minte, gând...
le-mpărtăşesc,
dau suflu, har
pe gratuit.
Mă-nvăţ mergând,
mă spovedesc...
N-aştept vreun dar,
dau neplătit.

Mă-ntreb -nu ştiu,
e-acelaşi lucru-

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eldorado

Amurg pe-o mare de topaz...
Porneşte nava-n joc de spume,
Iar cei plecaţi spre-o altă lume
Stau înlemniţi ca-ntr-un extaz.

Adio!... o copilă pală,
Cu gesturi mute de delir,
În unde zvârle-un trandafir,
Smulgând petală cu petală.

Iar cerul ftizic scuipă sânge;
Un glas pierdut în valuri plânge;
Se-nalţă adieri bolnave.

Un marinar uitat în port
Priveşte urma mândrei nave
Sarcastic ca un cap de mort.

poezie de Dumitru Iacobescu din Quasi (1930)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rimă către sine I

Aroma-ţi învie când răsufli durere
Nu-ţi cauţi făclie să simţi cum învie
Şi cauţi sarcasm în orice plăcere
Îţi place să simţi cum cauţi furie

N-am armă să lupt cu demonii tăi
Şi vreau să fiu laş să nu mă afund
În groapa cu demoni şi oamenii răi
Care cu toţii cu ei te confund.

poezie de Mădălin Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E douăzeci şi doi...

E douăzeci şi doi: ce surd decembre
îmi bate-n lungul oaselor deşarte
şi-aruncă-n mine orologii sparte,
când Timpu-mi trage disperat de membre.

Din cerul var sarcastic El împarte
pioase rugi şi alb curat de febre.
E noapte-n zi şi-n ziuă sunt tenebre,
descoperind în tot secunde moarte.

Ce gol de iarnă... - mi-e tocită gheata,
când ironia-mi scutură grumazul.
Un nor anemic îşi revarsă pleata,

şi-n atmosferă simt cum trece gazul
dintr-ún plămân ce-a găzduit săgeata
momentelor din care-am tras extazul.

sonet de Ionuţ Popa (22 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ezitare

Răspunsurile la esenţialele-ntrebări,
cele ce nu dispar în timp,
ci revin cu şi mai mult sarcasm,
nu sunt 100%-n noi, unde le tot căutam.

Răspunsurile sunt... chiar acolo unde,
evităm să mergem să le aflăm
din teama stupidă de a nu parea slabi,
şi groaza morbidă că se va râde de noi.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet brutal

Zenitul polichrom se irizează-n spasm,
Şi lungi şi partice cobor din el săgeţi;
Iar eu, citind adânc pe frescuri din pereţi,
Văd conturându-se din alte vremi un basm.

Da! Homo... fui! da, viaţa mi-e sarcasm!
Sunt toate vechi, nimic nou nu mai poţi să-nveţi!
Când toate intră-n ea ca lichidu-n bureţi,
De Calipige n-am de loc entuziasm!

Lucească ochii ei în focuri de smarald,
Pembele varii dungi aştearnă-şi în bibiluri,
Îi curgă lacrime în van de sânge cald!

... A! prea brutală-a fost când m-a metodoxit!...
Mă tachinează-n van cu amplele-i profiluri:
Vai! Faunul, răpus de Eros, a murit!

sonet de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări pentru întrebări

Ce ne ţine compacţi în convenienţe?
Ce ne ţine docili sub indiferenţe?
Este regula ce respinge reacţia
Şi-nchide ilogic ecuaţia?

Cifre împărţite-n pare, impare,
Lucruri curate peste lucruri murdare,
Negaţia-i polul de domină-afirmaţia.
Creatorul se naşte direct cu creaţia.

Nu ştiu ce ne ţine în proze prescrise,
În tangente normale, în vise precise.
Excepţia, regula nu o confirmă.
Suntem fracţii în aritmetica de rutină.

Nici un rebelism nu ne scoate din noi,
Între straturi de oameni, sunt mări de noroi.

Din cloaca firească, nu poţi evada.
Noroiul sarcastic te va reforma.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimţire

Din zori târzii, ca de obicei, se scoală astăzi parcă beat
Şi simte un gol, ca o sfârşeală în început, neexplicat,
Cu inima în ezitare, bătând în cap de aseară plin,
Vaccilant brusc, dezordonat în frământări ca un vaccin,
Ce nu previne, invadând, ca pe-un bolând, idiopatic,
Înfundând cohlear cu vomă, pupile dilatând apatic...
Şi suflu-i se pierind, este-un cald umed, rece tremur,
Când în târziu de ziuă, iată, apare rău ca un cutremur,
Un stop de cord lăsând năuc într-un surâs tembel, sarcastic,
Cu membre moi, se prăvălind cap greu pe mâini... Sfârşitu-i drastic,
O suferinţă neînţeleasă, ca o tortură în nesimţire
Neştiind călău, nici condamnare, doar fum, mister... de-o presimţire!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 septembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!