Poezii despre sat și vaci
poezii despre sat și vaci.
Bucurii campestre
Luxuriante luxuriante, parfumate ierburi într-o toamnă verde;
înalți înalți, uriași pini într-o vară rece;
vacile și oile se întorc singure în grajdurile satului;
copiii nu știu nimic despre funcționarii în uniformă.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sate de piatră
Satele Angliei construite-n piatră.
O catedrală îmbuteliată la fereastra unui bar.
Vaci răspândite pe câmp.
Monumente ridicate regilor.
Un om într-un costum mâncat de molii
vede cum dispare trenul, ca toate de-aici, în direcția mării,
zâmbește spre fiica lui care-l părăsește, plecând spre est.
Și deasupra țiglelor cerul nemărginit
devine mai albastru, străbătut de cântecul păsărilor.
Și cu cât se aude mai limpede cântecul,
cu atât mai mică devine pasărea.
poezie de Iosif Brodsky, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amiază rurală
E cald
Și lacul pare o hartă de noroi...
E harta unei țări după război,
În care - dezgustat de-atâta murdărie -
S-a sinucis și ultimul broscoi,
Un biet școlar cu nota 3 la geografie...
Pe malul lacului,
Un bou,
O vacă,
Un vițel
Și-un taur
Recită Testamentul nou
Și poezia veche, din clasele primare:
"Viitor de aur
Țara noastră are!..."
Iar pe șoseaua comunală,
Cârciumarul,
Învățătorul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vacă spre sat
O vacă neagră, caldă ca țărâna-n vară,
Coboară dâmbul amenințat de seară;
Coboară în seară singură spre sat
Și pică laptele din ugerul umflat
Peste bănuții ierbii, sunători.
Trandafiriul uger plin de flori
Atârnă-n mers cu patru stalactite
Ca bolta unei peșteri rumenite.
Vaca mugește spre vițelul însetat,
Laptele din flori și muguri adunat
Apasă greu și doare.
Pe coarne moare-o rază ultimă de soare.
poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineții
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cimitirul din cer
Satul meu carne de tun
pentru cei de la oraș
viitorul la ce-i bun
când trecutul este laș
Pentru cei de la oraș
vaci atât bune de muls
sufletul un fel de caș
dintre stele iată smuls
Vacă atât bună de muls
viitorul la ce-i bun
când prezentul n-are puls
satul meu carne de tun
Pentru cei de nicăieri
nu cânți doinele le zbieri
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (23 august 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fabula catârului prost
Invidios, catârul care
Era supremul șef în sat,
Că prim-ministrul, vaca mare,
A îndrăznit, de l-a sfidat,
Plecând în vizită-ntr-o țară,
A unor mari hârciogi cu bani,
Ca să-i convingă, bunăoară,
S-aducă-n sat, după mulți ani,
Tot ce-adunaseră și ei,
La microfon a trâmbițat
Că vaca-i vacă-ntre femei
Și n-are locul meritat,
În satul lui, că n-a știut,
De-a ei plecare, peste mări.
Iar el, catârul, prost și mut,
Dar demn, n-acceptă-așa plecări.
De-aceea, foarte-nfuriat,
Necunoscându-și rolul său,
Prin Constituție fixat,
Punându-i vacii gândul rău,
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nostalgii rurale
În satul, nostru,
se beau mințile, se
ciocnesc inimile
zdrobite, dimineața
trase din teasc
în alambic, și noi
ne punem coarne
de vaci apatice,
amețiți de dorul
luminii de la 7 ani,
de dimineața în care:
"Ești băiat mare,
deja(!) Leagă-ți șireturile,
singur"
(Afară ningea cu frunze
veștede, reci, și vii,
iar sub noi, ciorapii
tremurau, se bâlbăiau,
suspinau după satul,
nostru, amețit de
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În barcă, toamna
Plutesc cu barca mea ușoară
Din ce în ce mai departe;
Inima-mi tresaltă-n rafale de bucurie.
Printre ramurile copacilor desfrunziți
Se vede templul din pădure.
Deasupra râului în scădere,
Turnurile de piatră ale podurilor.
Pe pășunile cu iarbă verde pasc vaci și oi;
În satul ascuns de cețuri
Dau glas țărcile și cocorii.
poezie de Lu Yu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul sfânt
Se roagă în grădină, desculț printre legume
Și ciufulește iarba săracă și bătrână
Când duhul lui se plimbă cu un asin prin lume,
Țăranii îi sărută sudoarea de pe mână.
Câteodată merge cu vacile la iarbă
Și când își duce singur cămășile la râu,
Intră în apă simplu și gol, până la barbă;
Seara-n hambare doarme cu somnul peste grâu.
poezie de Alexandru Robot din Somnul singurătății (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alai cernit
Eu am rămas la coada vieții
Ca un țăran la coada vacii,
Pierzându-mi anii tinereții
Lângă părinții mei, săracii.
Apoi m-am însurat cu tine,
Să nu fiu tată prea bătrân,
Însă nu m-am putut abține
La coada vieții să rămân.
Când o să mă vedeți în fruntea
Unui alai cernit, funest,
Atunci voi trece peste puntea
Mândriei de a fi modest.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 mai 2011)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre sat și vaci, adresa este: