scrisori şi timp

* * *

mai pun un plic in posta de taceri
rog timpul sa se-adune cum o fi
scrisoarea s-o citeasca pana ieri
ca azi am chef nebun de a trai

poezie de Elena Tibrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si sa fie iarna

arunc plictisit
bucăţi din scrisorile noastre
în coşul de gunoi
din mijlocul camerei
încet începe să plouă
cu zăpadă
şi dintr-odată
simt că aş vrea să dorm
o mie de ani
cu capul în braţele tale
şi să fie
iarnă

poezie de Virgil Titarenco
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de toamnă

Doamne, e timpul. Vara a fost mare.
Aşterne-ţi umbra pe cadranele solare,
şi pe ogoare lasă vântu-n voie,

Şi porunceşte fructelor să-şi ţină rodul plin;
mai dă-le două zile lungi mediterane
ca să alunge gusturi diafane
din struguri dulci în greul vin.

Cine acum casă nu are, nu-şi mai face,
cine acum e singur, singur o să fie,
va sta veghind, citind, scrisori va scrie
şi pe alei va rătăci fără de pace
pe când neliniştite frunze adie.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgii

Când mi se face dor de mine,
răscolesc prin cufărul cu amintiri
şi mă apuc să răsfoiesc
printre scrisorile de dragoste,
pe care praful refuză se se aşeze,
de frică să nu se îmbete
cu parfumul cuvintelor însetate
de iubire

Eu însă, mă las învăluit
de aburii parfumului
dragostei eterne,
respirând cu nesaţ fiecare cuvânt.

Pentru câteva minute,
redevin adolescentul de mai bine
de un sfert de veac,
o adolescentă pe care nu am
cum să o uit vreodată,
şi pe care o port în suflet

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Vintila din Gândacul de Colorado
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea ta...

Scrisoarea ta mi-a destrămat
A visului beteală,
Ce viperă ţi-a-mprumutat
Veninul drept cerneală?...

Cu slova ta vin anii toţi,
Şi-n vraja lor mă fură...
În rostul ei mărunt cum poţi
Să-nchizi atâta ură?...

Cetind-o azi, ca alte dăţi,
În mine-un gând tresare:
Ce-ar fi s-o sfârtic în bucăţi
Şi s-o arunc în mare?

Din ale scrisului tău veşti
Otrava s-ar desprinde,
Ca mâine-atât amar de peşti
Pescarii n-ar mai prinde...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi de toamnă

Doamne, e timpul. Vara a fost mare.
Aşterne-ţi umbra pe cadranele solare,
şi pe ogoare lasă vântu-n voie,

Şi porunceşte fructelor să-şi ţină rodul plin;
mai dă-le două zile lungi mediterane
ca să alunge gusturi diafane
din struguri dulci în greul vin.

Cine acum casă nu are, nu-şi mai face,
cine acum e singur, singur o să fie,
va sta veghind, citind, scrisori va scrie
şi pe alei va rătăci fără de pace
pe când neliniştite frunze adie.

poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epistolar

Poveşti ce-s spuse pe-ndelete
La umbra visului de vară
Nu mai avem demult noi plete
Să ne-amăgim a mia oară.
Trimit scrisoare către timp
Să cheme gândul iar la taină
Să mor, apoi din nou să schimb
Iubirea-n tot iubire diafană.
Răspunsul poate să nu vină
Căci îl cunosc de când e scris
Trecut-prezent se tot îmbină
În timpul magic ce-I atins.
Epistole pentru trecut
Scrisori imaginare-n grup
Un sentiment ce e doar mut
Formăm cel mai fidel el trup.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe furate

Voiam să fiu povestea ta
Pictată intr-o carte
Cu albul fulgilor de nea
Si zâmbetul din noapte.

Scrisori in gând ades trimit
Pe messenger, niciuna...
In orizont nemărginit
Se pierde-n ceruri luna.

Iţi sunt datoare un răspuns
Iţi voi plăti creanţe...
De vină-i timpul in apus,
El fură din speranţe.

poezie de Doina Bonescu din Izvor de gând
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

... Şi tot aşa pe înserate cum e acum – ţi-aduci aminte?
Stam amândoi, acum e anul... noi amândoi! ce dulce-mi sună
În gând când le aud... ce dragă îmbrăţişare de cuvinte!
E-atâta cântec într-o vorbă când ştie gândul să şi-o spună...

Noi amândoi... închide ochii când vei ajunge-aici şi-ascultă
Noi amândoi – acum e anul. – Ce dulce lacrimă şi multă
Închide gândului cărarea când vreau anume să-mi socot
Ce-s eu în aste două vorbe în care singur tu eşti tot...

poezie celebră de Elena Farago din Versuri (1906)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ani despletiţi

Îţi răsucesc manşeta părului doar
doar ajungem să ne sincronizăm inima la secundă
în timp ce la radio din coaja lunii
mănâncă zgribulită fără frecvenţă o undă
ne sar anii pe geam şi se lovesc de parbrizele copacilor
unii rămân agăţaţi de rufele frunzelor
alţii de gard unde râd ochiurile împletite
din sârmă nevinovată
Foamea a căzut de pe masă
împinsă de migraţia faptelor
a trecut de amiază şi îngerii mănâncă
la cantină gamelele înflorite
îţi scriu pe spate cu degetul
o scrisoare de adormit
în timp ce ai să stai trează
la coada degerată la despletit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!