senzualitate şi suflet

Obsesie

Noi, toţi, ne scriem sufletul pe Moarte,
surâdem, hohotim, dorim, durăm...
fie-ne Depărtarea să ne poarte
-n Aproape pe care îl sperăm!

Fie să fie jocul – deopotrivă –
cinstit, hain, urât şi descântat!

aici se-mplântă lespedea votivă
deasupra unui cuget de bărbat...

şi-un ultim vers, în curgerea lascivă:
slăvita mea, cât cer ni s-a-ntâmplat!

poezie clasică de George Florin Cozma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unui păgân

Nu-ţi domoli văpăile roşcate,
Ci sufletul mi-l încălzeşte, divă,
Călău de inimi, dulce voluptate!
Eu te implor acum, fii milostivă!

Zeiţă ce-n văzduh eşti răspândită
Şi foc ce arde-n noi, de bună seamă,
Ascultă a mea inimă mâhnită
Ce îţi dedică-un cântec de aramă.

O, voluptate, fii a mea crăiasă!
Ia-ţi chip de zănă cu o mască-aleasă
Făcută din velur, carne şi piele,

Sau varsă-mi somnul tău cu ore grele
În vinul mistic şi lipsit de formă,
O, voluptate, sprintenă fantomă!

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leagănă şoldurile

pline de senzualitate
legate într-o fustă scurtă
şi strâmtă. fiecare pas
e o provocare
te invită la pasiune. eşti gata
să faci sacrificii mari
pentru atingerea ei ţi-ai vinde
sufletul. urcă privirea
ajungi la sânii ispititori
înghiţi în sec. înghiţi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răpirea din serai

am vocaţia claustrării,
vieţuiesc virtual
instalată comod
într-o tăcere cu baldachin,
din borangicul gândului
îmi creşte o aripă încarnată
în suflet;

luxuriantul pustiu al zilei
mă prinde într-o mreajă lascivă
în care mă usuc
fără zbatere
îngânând recviemuri;
nimeni nu mă iubeşte îndeajuns
ca să mă salveze de mine.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clavirul

Cânta încet din Weber: "gândirile din urmă",
Poema unui geniu ce-apune maiestos,
Adio-al unui suflet artistic, ce se curmă
Pe-o tristă armonie cu sunet dureros!

Şi degetele-i albe pe clapele sonore
Se-nmlădiau alene, în ochii mei privind;
Erau în miez de noapte târzii şi tainici ore...
Parcă simţeam pe Weber lângă clavir murind!...

Tăcuse deodată, şi fruntea ei curată
Alăturea de mine se rezemă uşor,
De gura-i voluptoasă, c-o patimă-nfocată,

M-apropiai atuncea sfios, tremurător!
Şi ne-am robit iubirei, în fericire-adâncă...
Dar nu ştiu cum... clavirul părea că plânge încă

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadenţe

Sufletul este burete
peste teatralitatea durerii,
stors mereu în căuşul
prea plin.

În odaia simţurilor,
oglinda răsare maniacă,
curioasă la răutăţile străzii.

Departe,
tot mai departe
se alungeşte scara aceea
de cuvinte
pe care simţurile
îşi verifică mersul
tacticos,
senzual de felină.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palidă umbră

Palidă umbră, care mister
Unul spre altul mereu ne-atrage?
Vrem de sub farmec a ne sustrage
Şi dăm de-aceeaşi forţă de fier.
Palidă umbră, care mister?

Fost-am vreodată îngeri frumoşi
Uniţi pe-albastrul largului spaţiu?
O voluptate fără nesaţiu
Ne face ochii mai luminoşi.
Fost-am vreodată îngeri frumoşi?

Sau împreună ars-am în iad?
Coboară-n suflet de-ţi aminteşte...
Al meu ce-mi spune e că iubeşte,
Şi dacă suntem îngeri ce cad,
De ce n-am arde ş-aici ca-n iad?

Palidă umbră, reflex bizar
În care s-află iadul şi raiul,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orbii

O, suflete, priveşte-i! sunt trişti şi singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine
Ţintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neştiutori de lume, cu umblet de lunatici.

Pe faţa lor se stinge a cerului lumină!
Ei ochii şi-i îndreaptă spre larga depărtare
Şi-aşa cum trec pe stradă spre-o-nchipuită zare
Oricât de greu li-e gândul, ei fruntea nu şi-o-nclină.

Se pierd prin noaptea soră cu veşnica tăcere...
Tu râzi şi cânţi, cetate cu lacomă plăcere
Şi voluptatea vieţii cu frenezie-o sorbi.

Mă vezi numai pe mine, mai jalnic decât ei
Iar inima mă-ntreabă, când trec cu paşii grei
- De ce-şi ridică ochii spre cer, sărmanii orbi?

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmblânzitoarea de şerpi

Goală, cu sânii la provă, se cambrează pe degetul gros, în văzul lumii: descolăcindu-se la auzul acestui gest, şerpii aţipiţi până mai adineauri ca o diademă la picioarele ei, ţâşnesc lascivi către ochii de rouă, iar fata se lasă de îndată în voia jăratecului în spirale; mulţimea bănuieşte rubine ascunse sub pielea solzoasă, iar Satan, stăpânul circului, adulmecă festinul ce se pregăteşte în adâncul gloatei; căci reptilele au şi cotropit carnea cizelată de săgeţile lor vii, şi sunt pe cale de a mistui sufletul idolului, căzut într-un leşin simbolic - cu un şuierat de viperă între buzele-i de cireaşă, pentru a consuma drăceasca apoteoză a răsucirilor.

poezie clasică de Saint-Pol-Roux din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avânturi melodice

toamna s-a strecurat în livada cu pomi
este posomorâtă cu rochia de brumă
s-au îngălbenit celule şi atomi
iarna se apropie nu este de glumă.

voluptatea toamnei constă în nostalgie
nouri de ceaţă acoperă vibraţii
descrisă în romanţe rezonantă magie
trezeşte viori printre constelaţii.

tremur inexplicabil încordat paroxist
simte inima cu sfârşitul aproape
beatitudini nutresc cât exist
vârtejuri de seninătăţi sub pleoape.

avânturi melodice nădejdi voluptoase
consolează sufletul cu atingeri duioase.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!