Poezii despre stele căzătoare și timp
poezii despre stele căzătoare și timp.
Hai, prinde o stea căzătoare
Hai, prinde o stea căzătoare,
Du-ți cu mătrăgună copilul în ispită;
Spune-mi anii trecuți unde sunt oare?
Cine-a crăpat pe dracul la copită?
poezie de John Donne din Cântece și sonete, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codrii seculari
Calc prin codrii seculari
Printr-un taciturn sobor,
Al strămoșilor stejari,
Pe pământul dacilor.
În aer un zumzet fin
Arde iarba verde-n vânt
Chiar izvoarele suspin'
Dor în ape înecând.
Cântă păsări sus pe ram,
Triluri vechi, nemuritoare
Și nevoia unui neam
Printre stele căzătoare.
Noaptea luna strălucește
Codrii dorm uitați de timp,
Cu lumina-i ce vopsește,
Zilele din anotimp.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea (10 august 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasa timpului meu
Dacă aș rezerva timpul să stea în loc
l-aș învăța să asculte tic-tac-ul inimii mele,
i-aș povesti întâmplări din lună și stele,
i-aș înșira, ca pe ață, vrute și nevrute
și-apoi, l-aș seduce.
Universul ar încremeni, ar asista, mirat și contrariat,
la scena iubirii eterne, iar eu, mireasă aleasă,
voi cânta partitura stelelor căzătoare,
cu refrenul în rime de dorință,
imitând zborul îngerilor.
Dansul nupțial ne va cuprinde și ne va prinde
în spirale de suave șoapte alunecânde,
ecou de nepătruns,
spre alte lumi, nelumești,
acolo unde vom fi contopiți
în eternitatea nemărginirii.
poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre stele căzătoare
Din înaltul cerului senin
Unde e stăpân doar Sfântul,
Stele se desprind și vin
Să-îmbrățișeze pământul.
Luna, mamă iubitore,
Noaptea, când nu bate vântul,
Trimite stele căzătoare
Să viziteze pământul.
Tera, ca o gazdă bună
Le primește-n ospeție.
Ba le-îndeamnă să rămână
Pe pământ, o veșnicie.
Copilele lunii primesc
Pe pământ să locuiască.
Dar... cu nostalgie privesc,
Înalta boltă albastră.
poezie de Dumitru Delcă (16 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creație
Creată-i lumea din nimic
Și-n numai șapte zile,
Fără cafea, fără ibric,
Doar suflete fragile.
Cu-n soare blând și iubitor,
Cu stele... căzătoare,
Amestecându-le cu dor,
În drumul lor spre mare.
Cer și pământ... cu ape reci
Și omul și scânteia,
Nu vei pleca de-aici în veci,
Când vei vedea... Femeia.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te văd printre stele
Din ceruri coboară o ploaie de stele.
Frumoasă fecioară, te văd printre ele.
Ai fruntea senină, mișcare grațioasă,
Răspândești lumină, tu fată frumoasă.
Cu zâmbet și cu iubire, vieții îi dai strălucire.
Îmbrăcată în hermină, ai origine divină.
Mai frumoasă decât luna, tu viața o-împodobești.
Vei străluci întotdeauna, precum astrele cerești.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pleiadele
când taie dimineața subțiri felii din noapte
și cioburi de lumină ne sângerează pleoapa
fereastra oblonită cu tufele de laur
devine loc în care ne amețește apa
când dorul ne scufundă în metagalaxie
și radiantul estic peste obraz ne trece
cad valuri meteorii în mii de dioceze
în luna cea mai caldă din anul cel mai rece
când se aprinde gheața în inima cometei
și arde-ntreaga brumă a anilor trecuți
rămâne inocența și ea ne va pătrunde
multiplicând fiorul atunci când mă săruți
când plânge simetria cu sevă colinară
și picură pe trepte cu zgomote de bronz
atunci când totul curge și totul se disipă
pleiadele respiră în galben alb și roz
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trup vremelnic
Un trup vremelnic, ce viața își imită,
Conturul căprui își apleacă-n retine,
Despuiatele aripi vor să-l trimită
Să zacă-n boala căzutelor cortine.
Sălaș își zidește în pragul tâmplei stângi
Luna, croiește cuib să-și adoarmă ziua,
Să n-o săruți, odihna dulce pală să-i înfrângi,
Destul că gândul meu iar îi bate piua.
Culeg orfane visuri neîmplinite,
Le-adapă stele căzătoare în festin,
În buchetul de cărări nemărginite
Rămân pelerinul aceluiași destin.
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenirea cititorului în stele
După el au rămas cuvinte
mai frumoase decât lumea.
Nimeni nu-ndrăznește să pună ochii pe ele.
Așteaptă la cotiturile timpului,
mai mari decât oamenii.
Cine le poate rosti?
Zac pe pământul mut,
mai grele decât oasele vieții.
Moartea n-a reușit
să și le ia drept zestre.
Nimeni nu le poate ridica,
nimeni nu le poate doborî.
Stelele căzătoare și-ascund capul
în umbra cuvintelor lui.
poezie celebră de Vasko Popa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zicere
Orice om prost este o gratie.
O, tu abundență de colivii!
Inimă tu, felină prămație
pândind peste tot colibri.
Ca noroc, păsările cântătoare
stau la locul lor agățate în cui.
Ce noroc, fiecare
are pasărea lui.
Fiecare om prost e o gratie groasă
pentru stelele căzătoare
astfel se face că ele se lasă
numai când sună ora de culcare.
Atunci cerul rămâne neprivit
și fiecare stea de capul ei, -
iar cine nu a adormit
are dreptul la o pasăre cântătoare,
la două, la trei...
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Necuvintele (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre stele căzătoare și timp, adresa este: