Poezii despre stele căzătoare și viață
poezii despre stele căzătoare și viață.
Te văd printre stele
Din ceruri coboară o ploaie de stele.
Frumoasă fecioară, te văd printre ele.
Ai fruntea senină, mișcare grațioasă,
Răspândești lumină, tu fată frumoasă.
Cu zâmbet și cu iubire, vieții îi dai strălucire.
Îmbrăcată în hermină, ai origine divină.
Mai frumoasă decât luna, tu viața o-împodobești.
Vei străluci întotdeauna, precum astrele cerești.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Panta Rhei
Oh, privirea are sâmburi
ca și cum ar fi o fructă,
calul inimii pe dâmburi
de din iarba ei se-nfruptă.
Stau și nu mă clatin, stau
chiar în cercul de cuvinte
nenăscute ce erau
ca sămânța cea de linte,
Ca porumbul, ori ca grâul,
ori ca meteorul care
taie în pieziș pârâul
cu semințe vechi de soare.
Panta Rhei, se-nfioară
tot ce curge, numai tu
în mijloc de vieți stai, țară,
pururea atunci și-acu.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Un pământ numit România (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Unei stele căzătoare...
E ziua când linia orizontului vieții
mi-e plină de câini albaștri.
Nu mă latră,
Nu-mi cer nimic,
Ci doar s-au adunat grămadă
Și-nclină balanța
Mult dezechilibrată
Care mă făcea să văd pe dos
Răsăritul și apusul.
Nu știu cine i-a trimis,
Dar știu că timpul pe care îl trăiesc acum
E același cu cel pe care l-am trăit
În respirația ta,
Că-i inutil și fals apusul tău:
Tu doar te-ai dus ca să răsari
Pe un alt cer din viața mea...
poezie de Nela Talabă, traducere de NELA TALABĂ
Adăugat de Nela Talabă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trup vremelnic
Un trup vremelnic, ce viața își imită,
Conturul căprui își apleacă-n retine,
Despuiatele aripi vor să-l trimită
Să zacă-n boala căzutelor cortine.
Sălaș își zidește în pragul tâmplei stângi
Luna, croiește cuib să-și adoarmă ziua,
Să n-o săruți, odihna dulce pală să-i înfrângi,
Destul că gândul meu iar îi bate piua.
Culeg orfane visuri neîmplinite,
Le-adapă stele căzătoare în festin,
În buchetul de cărări nemărginite
Rămân pelerinul aceluiași destin.
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenirea cititorului în stele
După el au rămas cuvinte
mai frumoase decât lumea.
Nimeni nu-ndrăznește să pună ochii pe ele.
Așteaptă la cotiturile timpului,
mai mari decât oamenii.
Cine le poate rosti?
Zac pe pământul mut,
mai grele decât oasele vieții.
Moartea n-a reușit
să și le ia drept zestre.
Nimeni nu le poate ridica,
nimeni nu le poate doborî.
Stelele căzătoare și-ascund capul
în umbra cuvintelor lui.
poezie celebră de Vasko Popa
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crucea care crește
Ploi de flori și ploi de stele
Peste noi trec rând pe rând,
Cu miresme și lumină
Îl primim pe Domnu-n gând.
În belșug și-n sărăcie,
În mocirle și-n icoane
Trece firul vieții noastre
Cu virtuți și cu slogane.
Numai tu ca om, în tine
Stai cu Domnul, pui la cale
Rolul ploilor cu stele,
Urci pe culmi, cobori în vale.
Și-n lumina-mpărăției
Unde țara se-nnoiește,
Pui armuri obișnuinței
Sub o cruce care crește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Codrii seculari
Calc prin codrii seculari
Printr-un taciturn sobor,
Al strămoșilor stejari,
Pe pământul dacilor.
În aer un zumzet fin
Arde iarba verde-n vânt
Chiar izvoarele suspin'
Dor în ape înecând.
Cântă păsări sus pe ram,
Triluri vechi, nemuritoare
Și nevoia unui neam
Printre stele căzătoare.
Noaptea luna strălucește
Codrii dorm uitați de timp,
Cu lumina-i ce vopsește,
Zilele din anotimp.
[...] Citește tot
poezie de Emil Utalea (10 august 2019)
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu🌸
Tu mi-ai pus stele căzătoare
în păr
și lacrimi de lalele in inimă.
Mi-ai fost încurajare
în serile de toamnă
când ploaia-mi zgâria pereții sufletului...
Și suspinul ultimei picături de vin
din versurile amar de pătrunzătoare
ale vieții.
Tu mi-ai mângâiat pustiul inimii
din nopțile pline de dor
și m-ai încălzit cu văpăia visului răscolitor.
Mi-ai fost
și-n moarte
și-n viață
mărturisire a propriei povești.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vesperală
Femeia care mi-a vorbit aseară
De constelații fixe
Și stele căzătoare
Avea figura lungă și verde ca o pară
Și ochii negri-galbeni ca un adânc de mare...
Femeia care mi-a vorbit aseară
De lucruri mici și fără importanță
Avea în glas căldura soarelui de vară
Și-n gând accentuate propuneri de-alianță...
Femeia care mi-a vorbit aseară
Avea idei frumoase, dar bizare...
Spunea că "plopii fără soț" sunt vorbe de ocară,
Și toți Luceferii din cărți sunt stele căzătoare...
Femeia care mi-a vorbit aseară
(Și care o să-mi vorbească viața toată)
A fost odată Mamă,
Dar a rămas Fecioară...
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Tu mi-ai pus stele căzătoare
in păr
și lacrimi de lalele in inimă.
Mi-ai fost încurajare
în serile de toamnă
când ploaia-mi zgâria pereții sufletului...
Și suspinul ultimei picături de vin
din versurile amar de pătrunzătoare
ale vieții.
Tu mi-ai mângâiat pustiul inimii
din nopțile pline de dor
și m-ai încălzit cu văpăia visului răscolitor.
Mi-ai fost și-mi ești
și-n moarte
și-n viață
mărturisire a propriei povești.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre stele căzătoare și viață, adresa este: