Poezii despre supernove și viață
poezii despre supernove și viață.
Praf interstelar
Din praf de supernove plutind prin univers,
coagulat în forme, ne-ai dat demult un sens,
al vieții ce vibrează, pulsînd ca un pulsar
de atracții și respingeri de praf interstelar.
Umblăm prin univers chiar mii de ani lumină,
prin goluri și fisuri de timp, către o mină,
din care să extragem ce nu ne mai ajunge,
fără să luăm în seamă pământul care plânge
secătuit de foamea și lăcomia crasă
că Terra nu ne-ajunge, că vrem o altă casă.
Să avem mai bine grijă și să gândim mai clar
să nu ajungă Terra, un praf interstelar.
poezie de Ioan Forgaci
Adăugat de Ioan Forgaci
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrajă pe un țărm de vis
viața e o minune mă tratează regește
lumini îngerești mă sărută pe tâmple
Dumnezeu îmi vorbește spune că mă iubește
îmi ninge bucurii și complexe și simple.
lumea mea e plină de culoare de cântec
muzicienii sunt aleanul mâhnirilor mele
cu rapsodia verde pot neguri să spintec
freamăt ca arborii să mă atingă stele.
lume de poveste și de dulce slovă
mă lipesc de tine ca țărmul de mare
unde rădacini adânci de mangrovă
ascultă vrăjite a soarelui chemare.
zbor spre univers precum o supernovă
în constelații de vise trăiesc o sublimare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe orbita vieții mele
Pe orbita vieții mele
S-a format UN ROI de STELE,
Quasari, Pulsari, SuperNove
Din sute de mii de slove
Luceferi, Asteroizi,
Ce s-ascund în zori de zi,
Meteori, Meteoriți,
Cu toții din NEANT veniți
Și NEANTUL eram chiar eu,
Iar el UNIVERSUL meu,
Puțin cam întunecat
Și greu de a fi penetrat
Numai de CLARVĂZĂTORI
Și LIBERCUGETĂTORI,
Că ȘTIINȚA și CREDINȚA
În zadar și-au dat silința
Să pătrundă IDEAL
În NEANTUL UNIVERSAL
Considerat nefiresc
Cât CREIERUL OMENESC
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cenaclu nocturn
conserv idei cu capul limpede ca lacul
sunt în echilibru cu trăirile mele
atunci când nu își bagă coada dracul
mă imaginez la cenaclu cu stele.
versuri luminoase sufletul mi-l umple
refrene mă animă până la extaz
cununi de lauri strălucesc pe tâmple
perle de lacrimi cad pe obraz.
perseverez cu harul de a scrie slove
revolutionez principii de viață
mă imaginez zburând cu supernove
în spații fără nori și ceață.
extind emoții pe țărmul cu mangrove
luna zâmbitoare mă mângâie pe față.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kabir un supus pe viață
Între conștient și inconștient
mintea a pus un scrânciob;
toate creaturile de pe pământ și chiar supernovele
se leagănă între acești doi arbori,
iar acest du-te-vino nu va conteni niciodată:
Îngeri, animale, oameni, milioane de insecte,
valsul soarelui și-al lunii;
veacurile trec, continuitatea-i veșnică.
Toate-s în balans: cerul, pământul, apa, focul...
până și cel necunoscut, al cărui trup crește necontenit.
Kabir a văzut asta pentru cincisprezece secunde
și-a devenit, pe viață, un supus.
poezie de Kabir, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetabila dorință
mă-ntorc la poezie când sunt de dor lovită
sau când bătrânețea emoții răvășește
versul nu mă lasă să fiu istovită
în adâncuri de suflet cântă și zâmbește.
aș opri timpul în loc de aș putea
să-mi păstrez puterea slovelor de aur
prin cânt și poezie îmi găsesc liniștea
literele iubirii strânse-s într-un tezaur.
dă-mi Doamne timp, dă-mi Doamne vers
prima mea iubire n-o lasă să moară
să port credința demnă în Univers
viața între cuvinte să nu mai doară.
cine are iubire de cântec și slovă
cucerește cerul precum o supernovă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru glas de înger
În fiecare frunză și-n fiecare rug de floare,
În fiecare nor și-n cerul - un gemet de culoare,
E chipul mamei mele un punct într-un gherghef,
Ce preafrumos brodează tăcerea-mi de sidef.
În verdele pădurii, copaci cu vârfuri nalte
Peste pământ, în aer și-n gândurile toate,
E chipul mamei mele izvorul dintre stânci
Curgând în unde pale din gândurile-adânci.
În univers cometă, planetă, supernovă,
O galaxie-ntreagă cu vânt stelar din provă,
E chipul mamei mele luceafărul de seară -
Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară.
Prin adieri de vînt și secetă-n simțire
În picuri vii de rouă, de dincolo de fire,
E chipul mamei mele o ploaie-vis, bogată,
Aroma cea de smirnă, icoana preacurată.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe A. Stroia din revista "Armonii Culturale" din Adjud (2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa din castel
Mă prosternez în fața poeziei,
Că nu-s din firea mea infatuat,
Și-aș vrea să-mi dau măsura măiestriei
Făcând un mic poem mai rafinat.
Să cânt în el iubirea-adevărată,
Cu patimă și multă elocință,
Iar mintea mea să fie inspirată,
Atât cât este-n viață cu putință.
Căci dragostea nu e o bagatelă
Acesta e un fapt indubitabil,
Ci o prințesă dintr-o citadelă
Ce se predă unui bărbat capabil.
Și poate o să credeți că-s patetic,
Că am o paradigmă învechită
Ori că demersul meu e pur estetic,
Însă eu știu ce înseamnă o iubită.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (4 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai tu
De câte ori te văd, mă rog
Să fi a mea măcar o dată
Și-apoi să-ți fiu într-una drog...
Ca-n visul de femeie, fată.
Mă doare când te văd de mână
Cu altul și-aș pica-n genunchi;
Încovoiat în semilună
Ți-aș face stelele mănunchi.
În șoapte -să m-auzi doar tu-
În poezii, sufletu-aș pune...
Aș și uita cuvântul "nu"
La tot ce-mi ceri... Doar tu mi-ești nume!
Te-aș stânge-n brațe zi de zi
Și nopțile ți-aș face zbor!
Ți-aș fi culori de colibri
Și-n înger te-aș purta... amor!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pe o rază de lună mi-am scrântit inima
într-o zi de treisprezece fix
cum naiba să nu urăsc tâmpenia asta de superstiție
am deja cinci vieți de când nu mai scuip în sân
nici nu mai fac trei pași înapoi când îmi trec pisicile calea
oricum racii merg așa înainte
pe toți viermii
care abia așteaptă să-mi pierd sufletul
pe toate stelele pitice sau pe toate supernovele
pe toți dumnezeii si de ce nu pe toti dracii
viața asta am început-o pe treisprezece fix
într-o dimineață de cuptor cu un țipăt de trei margarete cel puțin
uite-așa ca să văd lumea cu susul în jos
era să-mi scape cuvântul cur dar noroc cu backspace-ul
apropo acum tasta asta e "mama proștilor ca mine"
apoi ca și când aș fi vrut să văd cum e sub pământ
m-am făcut miner și încă sap de nebun după lumină
sau poate că am aranjat asta cu șeful cel mare
că mă cam săturasem de nori și verdeață
dealtfel ultima dată l-am rugat să mă lase o nemurire
în raiul musulmanilor
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre supernove și viață, adresa este: