Poezii despre supraviețuire și visare
poezii despre supraviețuire și visare.
Salcia
În unduioase liniști am crescut
În pure limpezimi de tânăr veac.
Și graiul omului nu-mi fu așa de drag
Cum cel al vântului, pe care l-am știut.
Urzici și brusturi dragi și-ntâi de toate
O salcie cu plete argintate.
Alături viața-ntreagă am trăit
Și-n legănări de ramuri plângătoare
Nesomnul meu se preschimbă-n visare.
Ce straniu e! - am supraviețuit.
Un ciot a mai rămas, un semn tăcut
Și glas necunoscut de sălcii alte
Crescând sub cerul nostru de demult.
Eu tac... De parcă mi-a murit un frate.
poezie clasică de Anna Ahmatova, traducere de Valeria Grosu
Adăugat de Cornubia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez
visez, fără să am nevoie de verde,
fără să mă adaug unui cer străin.
rămân în deșertul lumii muritoare
cu mâinile libere de mângâieri
și-un strigăt suspendat printre culori închise.
cuvintele stau.
luminile toate aleargă spre negru.
ultima taină de verde îngheață.
în propriul vis nemișcarea destinului e dusă la capăt.
rostogoliri rezistente de supraviețuire
împart luna-n amurg
și miresme de nuferi dimineața.
locurile nu mai au aripi
pe umeri sunt pene căzute,
frunze umede, spirale sărăcite de visuri
și-un târziu răcoros pătrunde între ziduri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se usucă sufletele noastre
Se usucă sufletele noastre
Izvoarele de apă vie seacă
Stropul de amar dintr-o cinzeacă
Purtător e veșnic de dezastre
Unde ești iubito visele să-ți dărui
Să ne ducem veacul pe un alt tărâm
Să ne sune pașii pe un caldarâm
De melancolii prin lumina cărui,
Pururi te zăresc numai ca prin ceață
Viața noastră plină de himere
Supraviețuirea tot mai multe cere
Și nu se mai face, parcă, dimineață
poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inseparabil
În fiecare zi mă tem
Să nu dispar din gândul tău,
Uitarea-ți ar fi un blestem
Mai crunt decât plonjatu-n hău!
Clipa sfântă când te-am găsit
A fost minunea vieții mele,
Tu ești visul meu împlinit,
Eu mă simt Lună între stele!
De n-ai fi element vital,
Unic, de supraviețuire,
Nu ți-aș fi țărmul de coral,
Nu mi-ai fi marea de iubire!
Formăm un component ciudat,
Armonios, inseparabil,
Piese lego ce s-au sudat
Într-un întreg impenetrabil.
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bustului meu
Tu, "cap de studiu", mobilă intactă,
Discret tovarăș de proiecte mari,
Tu reprezinți persoana mea abstractă -
Un alter ego fără ochelari.
Și laolaltă noi trăim ca frații...
Dar vezi tu cât de nebulos apare
Destinul tău, prematură-ntrupare
A tainicelor mele aspirații!
Când mă cuprind presentimente rele
Mă uit la tine, mosafir posac,
Și nu știu dacă voi putea să-ți fac
Un piedestal din visurile mele...
Ori mă voi stinge ca un foc de paie
Și voi pieri cum piere-n lume totul,
Ori te răstoarnă slujnica cu cotul
Când va veni să scuture-n odaie.
Dar dacă scapi de-o moarte-așa brutală
Și dacă eu mi-oi face datoria,
Atunci e obligată primăria
Să-ți dea și ție-un loc în Capitală.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Supraviețuitor
Omul este un erou din naștere.
Nu spun nimic nou. Ceva s-a născut din nimic.
Dreptul de a te mira este și o obligație.
Ce poate fi explicabil? Să știi că nu știi, ce mare lucru?
Din ruine nimic nu se nalță.
Unde e casa sufletului?
Fata din oglindă clipi. Să faci ordine într-o dezordine totală.
Încearcă să nu plutești în gol.
Străbați un drum, o fi închis?
Divinitatea în haine omenești.
Țesătura viselor este reală.
Suntem marionetele Domnului?
Amintirea o tablă, o poți șterge oricând.
Suntem niște recipienți încărcați cu gene.
Libertatea e pedeapsa finală.
Din pulbere de stele ne-am născut, acolo ne întoarcem.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afacerea supraviețuirii
Am abandonat daravera supraviețuirii
pur și simplu am făcut asta
fără regrete
era toată efemeritatea unei stele,
irosită în amontele unui râu
ani de-a rândul te străduiești să nu cedezi,
clipă după clipă,
eternitate după eternitate,
mereu
îți impui să-ți imaginezi
un picior în amonte, înaintea celuilalt,
pentru a face pasul peste puntea suspinelor tale
irosite în amfiteatrul vieții
lupți, plângi
ceri ajutorul Celui de Sus
deoarece nu găsești alt drum, prin roua respirației tălpilor tale,
în aiuritoarea luptă dintre tine și tine,
pentru a învinge.
Tornada unui vis irosit măcar.
Iar într-o zi, primești darul
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afacerea supravețuirii
Într-o zi am abandonat afacerea supraviețuirii
pur și simplu am făcut asta
fără regrete.
era toată efemeritatea unei stele
irosită în amontele unui râu
ani de zile te strădui să nu cedezi,
clipă după clipă,
eternitate după eternitate,
zi de zi,
îți impui să îți imaginezi
un picior în amonte, înaintea celuilalt,
pentru a face pasul peste puntea suspinelor tale
irosite în amfiteatrul vieții
lupți, plângi
ceri ajutorul Creatorului,
deoarece nu găsești altă cale,
prin roua respirației tălpilor tale,
în lupta anacronică dintre tine și tine,
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dragoste
încă din faza intrauterină ne lipim de pereții
calzi / în atmosfera anaerobă
înotăm ca să rămânem la suprafață / apoi se petrece minunea
când vine primăvara suntem mlădițe respirând aer
// mi-am lipit cu aracet sufletul de al tău ca de un nou perete//
visez la o câmpie însorită
vreau flori și cenușă la mormântul meu
dacă nu voi reuși să supraviețuiesc
// vreau să găsesc noi pereți de care să mă sprijin / atunci când nu mă voi mai putea lipi de tine //
vreau să am cancer și să ne întâlnim împreună la ședințele de chimioterapie
în mod regulat femeia de serviciu va mătura părul nostru lung de pe jos
și vom ști că așa cum e ea - e liniștită / fericită / împăcată /.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopțile îmi curg în călimară
Zilele au trecut prin mine călare
nu s-au oprit la nicio răscruce de drumuri
caii timpului au fost grăbiți.
Mă forțez să rămân teafăr,
dar sunt prins în iureșul lumii,
fără îngăduință scriu pe foi volante
faptele din calendarul anotimpurilor.
Singurătatea s-a cuibărit pe la colțurile mesei
nu știu ce dorește de la mine,
nopțile îmi curg în călimară
cu ploi de cerneală albastră,
am rămas cu fața la peretele din față
cu ochii înfipți în filmul cu fereastra luminată.
Caut un răspuns ca un pansament la o rană
pe care mi-am făcut-o singur,
poate veți citi cândva despre această zbatere
în care mă contopesc cu trecutul,
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre supraviețuire și visare, adresa este: