Poezii despre tăcere și încordare
poezii despre tăcere și încordare.
Când toamna mă duce
Și luna mă duce
atât de aprinsă
de dor
de durere
până când pământul mă duce
încordat prin tăceri
până când
poezie de Eli Gîlcescu (17 septembrie 2016)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento Mori
Ne-adâncim în noroi,
În tăcere meschină;
Ne privim încruntați,
Înbufnați fără vină,
Încordați, supărați
Și uitând de lumină,
Nu suntem altceva
Decât gheață și tină.
Avem brațe de lut
Și în inimă iască.
Iadul este în noi,
Raiu-i pururea mască.
poezie de Viorel Mitea (12 iulie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiia de ziar
[poezia de azi]
{a devenit stafia
{umbra necuvântării...
nu urma necuvintelor
nu dorul...
ne-fața ne-generației
scheletul lui Nimeni
(secul douăzeci)
din cufărul spart
cu cheia franceză strâmtă,
tăcută,
încordată cu Beat
jos în lumina străzii
pustii de ziar...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inchide te rog usa...
Gheață crăpată pe fulgi
Mătreață din nor nespălat
Încordare de aer în pungi
Pocnire-n canalul drogat.
Capacul din postul de ușă
Picură acum apă pe bani
Se spală pe mâini în ligheane rugina
Iar gerul troznește prin oase,
De ani.
Doar vara anină speranțe deșarte
Surghiunită albeața roșește-n obraji
Pe scaranegrită coboară dibace
În urma ei apa se schimbă în ace
Se leagănă trist strângându-se-n brațe
Și speră, și cântă și tace
Copilu-n canal.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Porumbelul
Zările pășeau timide peste-a nopții umbră rară,
Câmpurile-nrourate cătau mute blândul soare,
Vântul se-nteți o clipă peste holda de secară
Unde, singur, porumbelul își dă ultima suflare.
Paiele foșnesc a bocet, îngrozită piere luna,
Buruienile din preajmă plâng pe note de vioară
Iar pământul se desface, primitor ca totdeauna
Și în cimitir transformă întreg lanul de secară.
Alicit de braconierii ce-și reglează-n păsări tirul,
Purtătorul de mesaje și-a găsit un crud sfârșit
Și prin moartea sa, iubirea, înzecit plătește birul
Căci biletul din inelu-i nicicând nu va fi citit.
Nările-i sunt încă sobre, ochii cată către cer,
Ghearele sunt încordate, trupul țeapăn, gâtul flasc...
În această nemișcare, încărcată de mister,
L-a împodobit natura cu o robă de damasc.
[...] Citește tot
poezie de Nicușor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumea viselor
sunt un romantic care rătăcesc
prin lumea basmelor prin lumea viselor
fericiri mă asaltează că pot să iubesc
că mă îndrept mereu pe calea astrelor.
ca un curcubeu mă înalt la cer
născut din spuma mării de credință
cântecul din inimă nu este efemer
abordează veșnicia de biruință.
umbre de doruri mereu mă urmează
tăcute amintiri nu le-am uitat
mă mențin încordată și trează
ca pe un vânător abil, calificat.
zâmbetul meu e un poem sfios
de dragul soarelui luminos glorios
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chirurg
bisturiu, tăind adânc
mână, pe inima plăpândă
zvâcnet, de trecere în moarte
ticăit de sunet, speriat
mască albă, picături, sudoare
încordare, disperare
clipele se întind, la nesfârșit
speranță... poate revine
tăcere imensă, sunete metalice
de foarfeci ce taie
zvâcnet de vorbe, albe, goale
există oare salvare?
o tresărire... sunetul se îndreaptă
aerul vibrează ușor
sufletul se întoarce
dând speranțe tuturor
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumuseți care deschid tâmpla mea
Tăceri de crememene și nori, tăceri de curcubeie
sunt munții frumuseți care desfac zăpezile,
negăsirile purpurii, și-n chiot de iarbă
mângâie mătasea spumegândă a izvoarelor.
Măsor distanța oarbă. Parcă întinderea piscului
tresare într-un gând de lacrimă o
lumină sunt, ca un scai de umbră; poteca
se adună sub picioarele mele din hău
mișcător de prăpăstii, jivina îmi aține răsuflarea
după fiecare viu de stâncă și se încordează, -
iar pădurile, desprinse ca din începuturi,
ard în abisul încântător din mine...
Doar mâna mea mai rămâne în aer, se sprijină apoi
de cerul de sticlă.
Tăceri de cremene și nori, tăceri de curcubeie
sunt munții frumuseți care deschid
tâmpla mea în ceasul de veghe, și-mi opresc
o nouă prăvălire.
poezie de Dumitru Pietraru din Eu însumi (1975)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Închide ușa, te rog" sau închide ușa, te rog!
Gheață crăpată pe fulgi
Mătreață din nor nespălat
Încordare de aer în pungi
Pocnire-n canalul drogat.
Capacul din postul de ușă
Picură acum apă pe bani
Se spală pe mâini în ligheane rugina
Iar gerul troznește prin oase,
De ani.
Doar vara anină speranțe deșarte
Surghiunită albeața roșește-n obraji
Pe scara'negrită coboară dibace
În urma ei apa se schimbă în ace
Se leagănă trist strângându-se-n brațe
Și speră, și cântă și tace
Copilu-n canal.
Iar ușa'i deschisă,
Și-n lume nu-i pace
Dar lumea aleargă
Zâmbind se preface
[...] Citește tot
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contemplație anulată
trecute unele gânduri
se topesc printre degetele soarelui
încă nedesprinse de penumbre altele
se grăbesc și vin foșnitoare frunze spânzurate de ramurile copacilor
altele stau încordate
până dispar înecând într-o baie de sinceritate
umbre veștede ce târăsc aduceri-aminte
în care se insinuează
treptat
liniștea
de parcă doar ea ar ști inutilitatea caritaților
ceea ce îmi părea real nervurile minuscule rădăcini
se așază cuminți pe podeaua rece de pământ
ca și cum totul a fost spus
ca și cum n-ar fi încercat zborul
nu mai pot contempla acum frunzele mor în zigzaguri
și-i atâta tăcere
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre tăcere și încordare, adresa este: