Poezii despre tabu și timp
poezii despre tabu și timp.
Tabu de mâine
Groaznic, am prins iar dimineață,
Teribil, vreau un week-end iar
Nebun, tai luni din calendar...
Nenorocit, alt an sărbătoresc, să mai sfârșesc din viață.
Cu mintea tâmpă într-o minciună,
Bezmetic fug spre nou, ce trece...
Un imbecil, în loc să încerce,
Prostul, să-și cumpere-azi definitiv, c-un viitor arvună?!
De greva timpului o fac cu voi, azi... mâine se amână?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exemple...
Când se strâng atâția ani
Petrecuți cu pași umani,
Întrebări mă-ncremenesc,
Ce-am avut și ce iubesc?...
Dintre multe uși cu chei
Ce-am intrat ca un holtei,
Mi-am ales una de crez
Și-am rămas un amorez...
Văd o lacrimp pe cer,
Nu mă doare, dar mă zbier,
Poate-mi curg mai multe Christ?!
Poate sunt cu mult mai trist?!...
Am îmbrțișat cu foc
Prima dragoste că-i joc,
Dar ce-mi pasă, nu-s tabu,
N-am să spun iubirii nu...
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (9 iunie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colțul de oglindă
Ciobit în colțul de oglindă
În care nu mă recunosc
Păduri de conifere și de mosc
Cu iarba serii se perindă
Și-atunci o dulce reverie
Cu herghelii de doruri multe
Inundă stepele oculte
Ca un mister ce mă îmbie;
Și pretutindenea un rost
În văzul nostru se ascunde
Chemarea muzelor pe unde
Cu anii tineri am mai fost -
Peregrinări din alte ere
Ca un tabu inconfundabil
În zborul unui dirijabil
Cu care nu mai faci avere
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
Este simbolul pentru aproape;
Adresa, în scurt-circuit.
E totul în silabisit...
Formula de intimitate.
Este produs de insistență
De mii de ore, de "repit".
E-acceptul, ce l-ai intuit,
E dreptul tău, la existență.
Crează rotunjimi de buze;
Pe scurt, e început de vis,
E mijloc, la jurnalul scris...
E-articol, acordat de muze.
Are și nevrute valențe
De maniere în argou;
Când prostul crede că-i erou
Făcând melanj, de existențe.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Final
Un tot de scurgeri necontabilizate
Din frică, pe ascuns, sau neștiință...
Nu sunt fără de cont și fără "date";
Irefutabile-s de-o viitoare... neputință!
Chiar risc de nu-i, a fost, sau sigur este,
Totul începe cert și măsurabil...
Prin muncă-l definești indubitabil
Trecut, adăugat în lada genelor de zestre.
Un taboo creem cu mintea ce ne-o stoarcem;
Că doar refuzu-oprește evoluții,
Uitând de timpul, singur veșnic cu soluții
Și linia de start, un "finish" unde... întoarcem.
Indiferent ce-i, spirit, vis, real...
Toate-au un trend, este o scară-n "V";
N-a fost, posibil e, a fost și nu mai e...
Epuizantul maraton, ce-alergi, către FINAL!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uităm să zâmbim
Permanent își afundă privirea pierdută într-un obiect.
Sufletul e gheață, ceva acolo e schimbat, pot spune defect.
Nu mai vorbește, nu mai răspunde, timpul aleargă, se scurge.
Ne mulțumim că respiră, mănâncă și merge.
Comunică cu noi și cu lumea, doar prin acel aparat.
Astăzi gândesc altfel și blestem ziua când i l-am cumpărat.
Vezi oameni pe stradă, la metrou, la restaurant, la birou.
Captivați și blocați mental de acest diavolesc cadou.
Copii, adulți și bătrâni, cu voința deja încarcerată.
Doar atunci cand dorm, mintea le este eliberată.
Acest nemernic "device", afirm și susțin că este un viciu.
Iar pentru cei ajunsi în sevraj, să renunțe la el,
e deja subiect tabu, un amalgam și un sacrificiu.
Am uitat să vorbim, să comunicăm, să iubim.
Fără telefon parcă nu mai gândim.
Devenim zilnic mai ursuzi și uităm să zâmbim.
Am ajuns să depindem de un nenorocit de obiect.
Diferența nu mai facem între greșit și corect.
Când vorbim și dezbatem pe marginea acestui subiect.
poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taboo
Stupid ne bucurăm l-aniversare
Sărbătorind o pierdere-n câștig,
Deși suntem părtași de ani-vărsare;
Moment inubliabil, când destinu-mi strig...
Ne păcălim c-o falsă reînviere
La fiecare primăvară nouă;
Amarul trecerii crezând că-i miere,
Încrezători că viețile sunt două...
Ne prăvălim în pat, spre dimineață,
Neștiind că noaptea-i numai o himeră
Ce poate dăinui-n sfîrșit de viață...
Avut ce-l pierdem, ca pe-o efemeră.
La slujbe ne-nchinăm umili la sfinți,
Făcând un pact, nescris, cu a lor moarte...
Ne pierdem timpul, precum scoși din minți
Și nu petrecem, ne-mbuibăm de carte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culpabil de clasic
Încerc cu-ambiția de euristic
Să-mi promovez preopinențe
În ce cred eu c-am mai artistic...
Să-nving tabuuri, oponențe.
Lecturile-mi sunt tot mai rare
În cursa spre-un original;
Să nu-mi clonez mod d-exprimare...
Vreau eticul să fiu, moral!
Nu țin nespus la frumusețe;
Nu copii Narcis, Freyja, Yiima!
Chiar Laură de-mi dă binețe,
Nu sunt Petrarca pur... inima.
Pulsul mi-e ce mă înconjoară
Și simt că-mi năpădește porii
Din piele, țeastă... Iarnă, vară,
Din inimă-s arcuș viorii!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce au făcut din mine? Ce am făcut din ei?
poate un pește din acvariu să privească de la depărtare ce se întâmplă în acvariu?
atâta timp cât viața e o cușcă și eu sunt maimuța care își ia porția zilnică de mâncare lăsată
cum pot să spun cum e afară, în junglă, în libertate deplină?
chiar dacă ne naștem liberi, suntem învățați să ne spălam, să ne tundem, să vorbim frumos
suntem învățați să respectăm toate interdicțiile și să atacăm cu pietre orice abatere
astfel încât să ieșim din viață obosiți și înstrăinați, alienați, abandonați
ca să știu ce au făcut din mine tabuurile și interdicțiile
ar trebui să-mi amintesc ce făceam într-o viață anterioară când eram leneș
și mă întindeam pe câte o creangă în căutarea mâncării
dar nu știu ce simte un leneș, nici măcar un vierme sau o albină nu știu
cred că mi s-a spus că omida trebuie să moară în pupa ei pentru ca fluturele să trăiască o zi
dar nu-mi amintesc nici de stadiul de omidă și cu atât mai puțin cel de fluture
piciorul meu a călcat pe urmele altora străbătând același pământ
și frământând poate aceleași gânduri
dar cu siguranță că strigătul meu în deșert nu a fost auzit
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inițiator?!
... începe oare început sau totu-i doar un ciclu;
cum mobila din lemnul de copac nu-i din semințe
născute-n luminișuri dintr-un putregai de foste ființe
și Dumnezeu ce-n joacă ne-a făcut, o să mai facă... e arbitru?!?
... și cel ce-ncearc-avid să strângă, fals să se delimiteze,
nu-i oare om ce-ncearcă să devină un popor
dintr-un amestec de-alte și-alte nații, un migrator...
că doar așa, nu-i un incest... și face lume, timp să-ncânte?!?
... și dacă cultivăm mereu, ne educăm unii pe alții genii
ce-nsămânțăm câmpii, cernoziom și apoi trăim din grâne...
oare n-om fi pământ așa cum ni se spune?...
că singuri ne săpăm culcuș final în cripte, de milenii!?!
... și câine, ce numim domesticul cu crez, că îi dăm casă,
nu-i doar sublim prieten, ci-i prietenia-n sine?!?...
că o deține, ne-a domesticit pe tine și pe mine,
în mai uman, mai răbdător, mai sincer!... lui, de noi îi pasă!?!...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre tabu și timp, adresa este: