Poezii despre telegraf și viață
poezii despre telegraf și viață.
Gânduri, gânduri...
Plâng păsările lumii...
Nu mai au loc pe Pământ!...
În locul lor, pe garduri,
printre crengi,
pe sârmele de telegraf,
în orice colț al lumii,
stau doar gânduri, gânduri,
pâlcuri de gânduri
sau gânduri izolate.
Oameni trăiesc, mănâncă, dorm,
stau întinși la soare,
se ceartă, se iubesc
fac mitinguri,
fac revoluții,
fac demonstrații,
pe stradă, în Parlament,
în fața lui Dumnezeu,
și își aruncă gândurile
ca pe niște rufe murdare
sau obiecte uzate,
[...] Citește tot
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa s-a tocmit cu moartea, chiar în prag de amiază nimeni nu i-a ghicit traseul, Klara dansa între viață și moarte pe un stâlp de telegraf
Pe la zece plus sfertul academic
pe când soarele tolerase în preajmă
câțiva nori zmeurici și jucăuși
s-a desprins de sin
ca o capsulă autocomandată
fără să-i pese de comenzile destinului
/ mai întâi și-a verificat nervii
trecându-i prin beregata dracului său păzitor
și prin vastitatea întunericului
ca printr-un borcan cu marmeladă
l-a chircit pe caldarâm
ca pe un pui de bogdaproste
/ prin urechi, prin ochi, prin colțul gurii
a început să i se prelingă sufletul
negru ca smoala încinsă
era mare desfătare în jur
organele intraseră într-un joc de pantomimă
acompaniate fiind de-un râsu-plânsu
și câteva gânduri
uitate la presat printre vaite
[...] Citește tot
poezie de Lucian Alecsa din Ținutul Klarei (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caruselul de păpădie
Caruselul de păpădie cu raze stelare
Se-nvârte în spațiul turnat între noi,
Merele rumene cad în palmele mele
Ascunse în iarba poveștilor cu ploi.
Inima răvășită îmi toarnă pornirea
În visătoare, mocnite, săruturi fierbinți
Prin sânii durdulii de nectar ai luminii
Străpung telegrame transmise de sfinți.
Sunt lunecos arcuș pe gât de vioară,
Pe-aripile nopții șterg cerul de ceață,
Prin mine trece, săgeată, trenul iubirii
Cu fiecare petală și muguri de viață.
O batistă agăț în curcubeul din zare
Să-ntâmpin triburi de umbră sudată
De tălpile moi mocirlind caruselul
Plantat pe vecie, la mine-n ogradă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soția marinarului breton
La-începutul celeilalte ierni noi, prea-frumoșii,
Ne-am căsătorit după Anul Nou a plecat pe mare.
Acum florile de mac ard roșii,
Iar eu sunt aici pe cheu, privind în zare.
I-aștept sosirea, având tovarăși albatroșii,
Pe unde-o fi? Distanța dintre noi îl doare?
"Nu plânge, curaj, coniță,"-mi spune căpitanul;
"Se va întoarce curând acasă. Așteaptă, fii cuminte!
Deocamdată zace într-un spital, se face de-acum anul...
La Rio de Janeiro,-n Brazilia febricidă și fierbinte.
Nu știu ce boală-a căpătat, știu doar că trăiește băietanul
Și că-într-o bună zi iarăși îți va ieși-înainte."
Am trimis telegramă, să aflu date mai precise,
La Spitalul Marinei și-am primit răspuns a doua zi.
Citez cuvintele infirmierei, exact cum au fost scrise:
"Soțul tău iubit nu va muri;
Dar să nu te-aștepți la un barcaz cu velele întinse
Nu pot, desculpa-me, să-ți spun din ce pricini. "
[...] Citește tot
poezie clasică de Robert William Service, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana
stătea picior peste picior
înșelătoare as
cultă (?!) jazz și fumează marijuana
manole îi povestește despre o biserică
albă de sus până jos
vine zidul în fiecare dimineață
destinul joacă și câștigă
ana se uită la bătrânul regizor
vrea și nu prea vrea s-o zidească
în noul film - la stadiu de proiect
toate filmele sale rămâneau
în stadiul de nerealizare -
o sărută cu buzele arse
de vânt de soare de tutun
de iubire neîmplinită
îi spune ce vor face în film
în viața reală o să facă un copil
o leagănă în brațe în vânt
îi cântă
un joc de-a ziditul
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblioteca în alfabetul morse
Cavou fără cruce, sub negrul blestem,
Cu sumbre celule, firide de gheață,
Cetatea tăcerii în care zăcem
Departe de lume, departe de viață.
Cu țipăt târziu, cucuvelele stranii,
Trecând prin nesomn de lihniți deținuți,
Ne sfâșie noaptea cu triste jelanii,
Ca plânsul copiilor noștri pierduți.
Deșarte, mor visele noastre pe rând,
Tiptil, deznădejdea ne mușcă, năpârcă,
Și zile schiloade se duc șchiopătând
Cu unul din noi, sau altul, în cârcă.
Dar surd, câteodată, s-aude ceva:
Un V ciocănit ușurel în perete.
Atunci tresărim, bucuroși că ne va
Purta pe aripă chemarea discretă.
[...] Citește tot
poezie clasică de A.C. Dragodan
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu suntem păsări cântătoare
Vom putea vreodată să nu ne mai temem
și să zburam lângă păsări
cu aripi pe care, din când în când,
mai picură sângele negru al zorilor?
Să nu mai fie spaima
de a rămâne necunoscuți și nerostiți
de buze străine și indolente.
Voi zbura lângă o ciocârlie
ea va cânta bucuria, eu o sa tac uitarea
respinsă de pământ și de moarte
o viață ramasă pentru a cere
iertare, iubire și hrană din voi
din toate chipurile strâmtorate în poze
prinse în momente ce se încăpățânează să nu se repete.
Fiecare imagine e un mic cimitir
al zâmbetelor.
Am supărat mări și munți
neștiind să planez, am învățat prăbușirea
încă de când m-am prăbușit din pântece.
Văzduhul nu mă ridică lângă ciocârlia mea sură
[...] Citește tot
poezie de Diana Dancu (aprilie 2010)
Adăugat de Diana Dancu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biruință târzie
Am murit cu lumina aprinsă în gânduri,
mirosea stins aici, a aripi căzute și a biruință târzie,
nu mai aveam nimic de făcut până la sfârșitul lumilor,
eram toată planeta acolo,
avusese loc unirea țărânei cu sufletul,
după aproape o mie de ani de viață Adam murise,
Eva murise și ea!
Unii răsfoiau numărul special dedicat morții lui Isus,
Iudeea, locul unde pământul dăduse trei roade pe an
era prezentată aci drept potențială țintă de vacanță.
Eu mă apucasem să citesc telegramele pe care nu le primisem niciodată,
mă gândem că mi-ar plăcea să-mi întâlnesc îngerul păzitor,
să-i propun să mergem undeva unde se mănâncă bine și se bea,
să-l privesc cum își adulmecă în farfurie viciul lumesc
ca un câine când găsește o cioară otrăvită,
dar decât să moară de foame,
mai bine...
Să-l bat apoi pe umăr, să simt sub degete locul acela unde lumile se întâlnesc
iar nimicul aruncă în dreapta și în stânga spuma tuturor lucrurilor.
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultim trofeu
dorind să-mi iau revanșa
să-mi demonstreze că nu sunt tocmai bătrână
pentru a mai fi folositoare
timpul îmi poartă pașii pe scările prezentului
ajunsă în marginea scenei
m-am simțit aidoma saltimbancului
jucam rolul scris de tine
călătoare în căutarea insulei
cu nisipuri mișcătoare și pitoni solitari
așteptam semnalul de început al marelui act
nu am simțit zâmbetul închis între buze
implicat în drumul propus
să-l parcurgem numai împreuna
ieșit din pagini de poezie
zâmbetul a devenit un rid în plus pe imaginea mea
vinovați de culorile absurde ce invadaseră amfiteatrul pelerini printre poeme europene
m-au întâmpinat cu brațe deschise
[...] Citește tot
poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nobodiness menhir
Veioza luminând serafic filele văratice ale amurgului
Biped distilând mila din ciorchinii lacrimilor
Inspirație fugitivă (...)
Culori necontinuate de nimeni pe cenușii pânze acoperite de praf
Poate doar albastrul fiecărei înserări licărind în negrul frunzelor
Vopseaua abajurului aerodinamic reflectându-mă
(...)
Happening inițatic desenându-mi o ideogramă pe față
Pe birou rămurele de busuioc și pete de culoare
Câteva piese de jazz incandescente precum steagul Revoluției franceze
Când nu ne mai rămâne nimic muzica ne inundă urechile
Unghie înnegrită de ușa tramvaiului radioul devenit lichid
Litere carolingiene acoperind hârtia ruptă a curburii becului
Reflectoare holbate peste iarnă în orașul devenit ceață și întuneric
Statui înțepenite hierofantic printre oglinzi
Bronz acoperit cu tatuaje de oxid pe chip
Muze gracile însuflețind templele în paragină
Singurătate totemică strălucind în stelele duble ale privirii omului
Din faruri rotunde efemer țâșnesc fascicole verzi
În intersecția năclăită de noapte
[...] Citește tot
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre telegraf și viață, adresa este: