terorism şi timp

Ruşii obişnuiţi sunt disperaţi pentru că teroristul de stat Vladimir Putin a dat azi ordin de mobilizare şi încorporare a rezerviştilor cu vârsta între 18‒65 de ani pentru a se alătura armatei de terorişti care au invadat Ucraina pe 24 februarie 2022 (pa

Până-acum aplaudau
Şi pe Putin îl slăveau:
Crime, jafuri şi violuri,
Nu contau, şi nici pârjoluri.

Ruşii azi sunt disperaţi,
C-o să fie împuşcaţi;
Protestează plini de ură
Şi pe Putin îl înjură.

Ca să scape de război,
Fug din ţară, fug puhoi,
Alţii îşi rup câte-o mână,
Sau îşi taie câte-o vână.

pamflet de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Militarii ruşi sunt nişte câini asmuţiţi de teroristul de stat Vladimir Putin: măcelăresc civilii din Ucraina în timpul invaziei din 2022

Vedém că ruşii-s nişte câini:
Te-mpuşcă şi la cozi de pâini,
Ba chiar şi-atuncea când te rogi
În catedrale, sinagogi.

Ei dau cu bombele mortale
Şi-n şcoli, maternităţi, spitale.
Eu, fluturându-mi alb drapelul,
Le spun azi ferm: Opriţi măcelul!

poezie de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (16 martie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cadou de... Crăciun (din Canada!)

Amicul meu de ani de zile,
Mi-a scris c-ar vrea ca Moş Crăciun
Să nu-i aducă nimic bun,
Fi'n'că el are-acum de toate
Şi să-i aducă de se poate
În sacul lui, câteva... pile;

Eu am primit mesajul clar...
Deci, am fugit la prăvălie,
Am luat un raşpil de călcâie,
O pilă de-unghii d-aia fină
Şi alte pile, vreo duzină,
Să ştiu că-i fericit măcar,

Le-am pus la poştă, am plătit,
Da' nu vă spun c-am fost luat
La întrebări şi suspectat,
Fi'nd scule pentru maţochism,
Mai rău chiar, pentru... terorism...
Aşa ceva, n-am pomenit!

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel din Satire şi... nu prea
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub orizonturi triste

timpul suspină sub orizonturi triste
munţii gem despăduriţi de umbre
în lume se petrec atacuri teroriste
orgii şi jafuri îndeletniciri lugubre.

Parisul e în flăcări cu violenţa-n stradă
oamenii se revoltă cu pieptul deschis
peste tot zei orbi n-au cum să vadă
nevoile lumii din viaţă şi vis.

lapoviţa pătrunde în suflete sărace
sărbătorile cernite lasă un gust amar
colindă haotic dorinţe de pace
Hristos nu mai vine mă ţine pe jar.

sfinţii în sihăstrie nu mai au ce face
şi rugile lor se sting în coşmar.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie pentru elefanţi

Eu, elegii pentru elefanţi,
Rugi şi ruguri,
Soarele nu poate fi şoricel,
Pruncul nu este o nucă,
Cu cât Domnul pare mai mic,
Pe atât suntem noi mai mari,
Mă ajung piramidele din urmă,
Piramidoanele s-au scos din uz,
Fericirea de a fi melc a trecut pe planul doi,
Următorii terorişti vor fi melcii,
Când prietenul devine o piatră, fereşte-te,
Cântecul este un plâns de stil,
Pereţii sunt cei mai buni martori,
Bate-i cât vrei, urşii vor mormăi legende,
Cât timp există pădurea, cuvântul pădure este inutil,
Niciodată apele nu caută pe nimeni,
În ţara unde oamenii mor nu mai este nevoie de pază.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece greu

Timpul trece greu,
Venit mors velociter,
Invers, Zebedeu,,
Tu le auzi vocile?
Extreminator,
Îngerul ce vine,
Unu-i visător,
Altul face crime,
Eu vorbesc de viaţă,
Nu din cărţi, ceasloave,,
Nu fac garagaţă,
Chestiile sunt grave,
Confesiuni, discuţii,,
Planuri misterioase,
Terorişti, micuţii
Ne omoară-n case,
Au antecedente,
Fură şi avioane,
Orele-s prea lente,
Morţile-s banale.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halloween

Anul acesta, am gândit,
Cum rar fac asta câteodată,
Să mă maschez deosebit
Cumva să sperii lumea toată,

Şi cum în lume-i tărăboi,
Am hotărât, de Halloween,
S-apar în cartier la noi
Leit Osama bin Laden ;

Un akaem şi dinamită
Am luat în "sale" din prăvălie,
Fără relaţii, fără mită,
Chiar mi le-au dat pe datorie,

Turban, mai lesne am găsit,
M-am uns pe faţă cu magiun,
Iar barba chiar s-a potrivit
Aia ce-o port de Moş Crăciun,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Televizorul

Dau drumul la televizor
Pe un canal, la întâmplare,
Tocmai la timp să văd în zbor
Un avion de vânătoare.

Nu vreau război, şi mă gândesc
Să schimb acum pe alt canal
Unde clădiri se prăbuşesc
Sub lovitura unui val.

Mai butonez exasperat,
Şi văd un drum cu multe gropi
Pe care s-au încăierat
Vreo douăzeci de interlopi.

Schimb iar programul, dar în van,
Căci am ajuns într-un platou
În care-un politician
Îşi bate joc de noi din nou.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (11 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arca de voluntar

La cinci p. m. când englejii combină ceaţa cu
aburii ceaiului de la five o'clock, os-ul(n-aveţi
de unde şti, Ofiţer de Serviciu, nu ciolanul
soldei militare plus norma de hrană) ne-a adus
un braţ de regulamente, răstindu-se la nou:
"Soldaţi, atenţie la mine, adineauri s-a prezentat
la poartă numita Guernica!"... din senin se
iscase o agitaţie ca şi cum s-ar fi dat alarma,
zgomot de bocanci, arme şi injurii... pe când Regii
îşi aşezau dublura la coroană pe cap, de teama
teroriştilor de a le sălta aurul autentic, Luna nu
mai era călcată de americani, fiindcă ONU interzise
printr-o rezoluţie solemnă ofensarea în spaţiu a
Poeziei, iar scriitorii, tot mai numeroşi, grafomani,
veleitari şi prea puţin băgaţi în seamă făceau
grevă japoneză pentru plata drepturilor de autor...
Iar eu mă prefac a nu-l auzi pe bossu'-osu', de furie
roşu, şi visând că-mi va apărea cât de curând
op-ul, dau cu mopul pe mozaicul spălătorului.

parodie de Constantin Ardeleanu, după George Florin Cozma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protestul maimuţelor

Odată o maimuţă din evul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat: "Surate, sunt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit maliţioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă...
Eu protestez sălbatic, rănită în mândrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntâlniţi un singur nepot pitecantrop,
Atunci, pentru banane să vă urcaţi în plop...
Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,
Sunt mulţumită, nene, ca-s pur orangutan.
Eu, chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aş deveni port-bâtă şi nici informator;
Şi cum progenitorii maimuţă m-au făcut,
Sper să n-ajung ca omul, un josnic involut!
Păi, s-a văzut vreodată la noi atâta ură?
Oare la noi se minte, se-njunghie, se fură?
Nu veţi vedea prin lume, cât timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate şi prunci lăsaţi pe stradă.

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Laiu (1990, Bucureşti)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!